Une fleur à Montréal

fleur-Montreal-1De curând mi-am adus aminte de o mai veche deplasare de serviciu din Toronto la Montreal, orașul francofon cu mentalitate latină pe care-l iubesc la nebunie. Și, ca să am timp să colind prin librării, deși aveam ședința programată în timpul săptămânii, am venit din week-end și am dormit la o prietenă. Era iarnă. Duminică dimineața deci, pe un frig teribil, cu ger, vânt și zăpadă, prietena mi-a împrumutat mașina, ignorând principiul mașina, nevasta și periuța de dinți nu se împrumută.

Am luat decizia să colind prin oraș, în ciuda frigului, prin locurile atât de familiare și dragi mie. Primul drum a fost planificat la o librărie aproape de blocul unde locuisem la Montreal. N-am găsit loc de parcare în apropiere, așa că am lăsat mașina într-o parcare ceva mai departe. Era de străbătut o oarecare distanță până la librărie, lucru care, vara,  mi-ar fi făcut plăcere. Acum însă, complet înghețată, am intrat ca să mă încălzesc în primul magazin alimentar, elegant, unde privirea mi-a fost atrasă de niște orhidee, una mai frumoasă ca alta.

Dorința irezistibilă de a-i oferi o asemenea floare prietenei mele m-a cuprins într-o asemenea măsură încât, în ciuda faptului că până la mașină mai erau câtiva pași buni și că încărcându-mă cu floarea, voi pierde vizita la librărie, am ales o orhidee și m-am așezat la rând la casieria unde era numai o persoană în fața mea.

fleur-Montreal-2Casierița, o tinerică vădit fără experiență în domeniu, a tastat prețurile mărfurilor cumpărătorului din fața mea cu încetinitorul (pe atunci încă nu se scanau) și, la fiecare din ele o întreba pe colega de la casa de alături dacă era corect ce făcea. Cum cartea de credit a clientului nu a putut fi citită de lectorul electronic și cum casiera de alături era convinsă că numai lipsa de experiență a tinerei era cazuza problemei, a venit ea însăși să manipuleze cartea de credit, lăsându-i pe cei aflați la cealaltă casă să aștepte. A încercat, n-a mers, a venit și a treia, tot n-a mers. S-a hotărât ca plata cu carte de credit să se facă la o altă casă, timp în care la toate casele s-a făcut coadă. După scurt timp totul s-a rezolvat și mi-a venit rândul. Singura mea cumpărătură era floarea.

„Sunteti sigură că vreți s-o cumpărați?” mă întreabă tinerica de la casă.

„Da, dar de ce? E vreo problemă?” întreb eu îngrijorată.

„Nu, n-ar fi nimica, dar e cam frig și o să moară dacă o duceți pe afară”.

Am evaluat repede situația și mi-am asumat riscul, am plătit floarea, tinerica mi-a pus-o într-o pungă de plastic și a acoperit-o cu alta. Doamna care era după mine a sărit cu gura:

„De ce puneți plastic peste floare? Vreți să se sufoce?”

„L-am pus ca să protejeze floarea de frig. Dar ce, nu vedeți că i-am lăsat loc ca să respire?” s-a scuzat fata.

„Poate că ar fi mai bine dacă ați avea o hârtie frumoasă de ambalaj, căci doresc să ofer floarea unei prietene”, am intervenit eu.

„Nu avem doamnă hârtii de ambalaj decât mici, orhideea dumneavoastră e prea mare, nu încape”.

„Dar ce alte flori ar încăpea?” am insistat.

„Violete de Parma, de exemplu”, a răspuns fata.

„Aveți violete de Parma ?” întreabă doamna din spate.

„ Nu, ni s-au terminat demult!”

„Asta e”, zice doamna din spatele meu, nu găsești niciodată ce vrei. Eu iubesc florile și am o colecție întreagă”. Și a început să-mi explice, deși eu deja pornisem spre ieșire, câte flori are, cum le stropește, cum le pune îngrășăminte și multe alte amănunte la care casierița s-a arătat foarte interesată și o asculta fascinată, totalmente neimpresionată de șirul crescător de oameni în așteptare.

Eu, cu floarea în brațe, am alergat la parcare, trebuind să am grijă ca vântul să nu zmulgă punga de plastic care o acoperea, dar nici prea strânsă să nu fie, ca să n-o sufoce.

Am ajuns cu bine la mașină. Adio vizită la librăria franceză, adio plimbărică prin Montreal. Acasă, i-am oferit floarea prietenei, care a luat-o fericită în primire, cu plastic cu tot.

Iată cum ambalajul, factor determinant al succeselor personale și comerciale de pe continentul nord american, este – în Montrealul francofon – mai puțin important decât conținutul. Trăiască latinismul!

Desene de Adelaida Mateescu

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *