akcept 51
Ce se întâmplă cu petalele-tâmplă, dacă fac sushi,-n loc de flori, corcodușii tăi foarte proaspeți și nu ai oaspeți?
Ce se întâmplă cu petalele-tâmplă, dacă fac sushi,-n loc de flori, corcodușii tăi foarte proaspeți și nu ai oaspeți?
sau în original capriccio (it.) definește o compoziție muzicală aparte prin libertatea de exprimare a compozitorului netributar în acest caz vreunor canoane structurale sau stilistice. Compozitorul zburdă, se zbenguie ad libita, adică după bunul plac, capricios, împlinindu-și pornirile compoziționale momentane; saltă neîngrădit precum caprea (capra sălbatică), sau capreola (gazela), sau […]
Peter Didsbury O albină Transformat, în sfârșit, într-o albină Am pornit gol prin oraș saci de plastic cu turmeric galben lipite de coapsele mele înțepenite, de săptămâni întregi l-am tot cumpărat împreună cu alte alimente care nu-mi trebuiau în cantități mici de la fiecare băcan din colț, pentru […]
Într-o montare de excepție a operei Faust la Covent Garden, atrăgea atenția o pancartă de dimensiuni apreciabile pe care era scris VIVE LA GUERRE, voind să celebreze plecarea la luptă a viitorilor eroi, în timp ce, evident, civilii plini de entuziasm rămâneau acasă ciocnind sticle cu vin și bere. Cum […]
Privirea Ta e nimbul Cu care mă întâmpini, Când mă întorc acasă, Bolnav de întuneric. Îmi pui mâna pe frunte, Ca mama, altădată Și-mi faci sufletul lună Să nu mai simt durerea. Pe când prinzi să mă vindeci, Se-ntâmplă și minunea Tămăduirii Tale, Căci de atâta vreme, M-am smuls plecând […]
desemnează în tradiția catolică, prin manifestări muzicale, coregrafice, culinare nu în ultimul rând, prin exuberanță generală, intrarea din ziua următoare în postul Paștelui; cele mai cunoscute sunt desigur carnavalul de la Veneția și cel de la Rio. Începând postul, în ziua precedentă se spunea carne vale (în dialectul milanez), adică […]
Dorothy Molloy Poștașul Scrisorile de la tine sunt ca niște astre împăturite în coji de ceapă, sori îndoiți în plicuri, perle din opalină de Mallorca Îmi trimiți lucruri: un inel cu diamante, un pahar de șampanie roz, un evantai antic, un pieptene cu dinții lungi pentru […]
asaltul terminologic la care suntem supuși în modernitate prin intermediul limbii ca instrument de comunicare (nu întotdeauna și de gândire…), amintește oarecum de ceea ce s-a numit în secolul XIX „reromanizarea limbii române”; evident, latiniștii au fost catalogați ca fiind cei ce exagerează. Fenomenul în formă actuală însă e un […]
Suntem ca niciodată împreună, Nu ne putem vedea și nici atinge, Însă suntem vegheați de- același suflet Care ne-a luat cu sine de pe drumuri. Pe când plutim în liniștea cea lină, Descătușați de doruri și de gânduri, Auzi venind un vuiet dinăuntru? E Dumnezeu ce crește-n noi ca marea…
Dacă mai zapezi mâine prin zăpezi, nu îmi lași Nat Geo Wild-card-ul de-adio pe salcâmul adus la tăiere pentru pietre la miere?