Estivale penibile…

V-ați putea stăpâni râsul, prieteni?”

se întreabă (îi întreabă…) Horatius atunci când e vorba de absurdități, de penibilități. Nu trebuie să fii etno meteorolog sau meteo psiholog  sau – mai nou – climatolog, ca să observi că o creștere a temperaturii estivale aduce cu sine în anumite cazuri,  evidente tulburări fizice sau mentale. Deja unii poeți romani (Horatius, de exemplu) observă că „arșița de foc a verii” nu-i priește neapărat minții. La noi, Alecsandri observă că „văzduhul bubuiește”, cu consecințele de rigoare privite însă cu drăgălășenie de poet; oricum, nu „bubuiește”…  mintea dar nici bine nu-i face…  

Și totuși ce rămâne neschimbat indiferent de codul meteorologic? Prostia mediatică în primul rând și nu numai. Doar două exemple. 

O anumită situație nedorită a făcut ca la hotarul de est al Țării să se formeze șiruri kilometrice cu autovehicule de tonaj mare . Un  post mediatic cu întindere națională informează insistent că „șoferii de tiruri au stat în coadă și cinci zile” (sic!). O performanță incredibilă pentru un individ, indiferent cât de codat ar fi, o știre care imaginată doar și are un profund impact emoțional, dureros chiar.  Regretabil e faptul că prostia se întinde proporțional cu puterea emitentă a postului fm. Până la urmă, decât așa, adică în coadă, e preferabil să stai la coadă. 

Vara aduce cu sine o sporire a lăcomiei vizând consumul de fructe; adesea nespălate sau –  cine știe? – chimizate.  Consecința o reprezintă tulburările gastrice, intestinale, pe scurt diareea. Cauzele pot fi și altele după opinia specialiștilor. Evoluția farmacologiei a adus o serie de remedii. Fiind în plin sezon cu afecțiuni diareice, suntem asaltați de îndemnuri, reclame în fapt, dintre care atrage atenția cea conform căreia (nu vreau să-i fac publicitate) „… ameliorează diareea” sau „o pastilă de 2 mg ameliorează diareea”. Apar însă două probleme: deja denumirea medicamentului e cel puțin dubioasă chiar dacă e în latină sau mai ales de aceea, însemnând de fapt care nu poate păstra măsura, nestăpânit. Apoi, ameliorarea înseamnă îmbunătățirea, sporirea (melior fiind comparativul lui bonus); în acest caz ameliorarea neputând fi altceva decât o… lichefiere accentuată pe care nu cred că și-o dorește cineva; dimpotrivă. Norocul stă în chimiștii care au conceput pastilele. Altminteri cum ar fi trecerea la pastila de 4 mg  care să optimizeze diareea, optimus fiind superlativul? Evident mors ventris! Teoretic cel puțin. Totuși în pastilă e ceea ce trebuie. S-ar zice că oarece prostie vine de la autorii reclamei, numai că nu stau cu nimic mai prejos nici cei care o preiau și o împrăștie pe calea undelor cu deja specificul automatism. 

În fine o întâmplare estivală chiar penibilă; în toiul pregătirilor viitoarei capitale culturale europene (stadiul actual, conform unor păreri avizate este de „capitală catastrofală europeană”, pe bună, rea dreptate adică) unul dintre stejarii plantați de regele Ferdinand după Marea Unire din 1919, a sucombat în urma amenajărilor radicale din piața … Libertății. A fost plantat unul nou în prezența alteței sale (majestate nu poate fi nepurtând coroană) custodele (păzitorul, gardianul adică) coroanei regatului inexistent. Spectacolul, fără mulți spectatori, ar fi trecut lejer dacă încă firavul  stejar nu ar fi început să se usuce din primele zile, semn că nu-i pria ceva. Fie faptul că una e mâna istorică a unui rege („ crești cu vigoare arbore al încoronării și fii simbol al Daciei Felix reînviate spre fericirea țării și mândria neamului”, scria atunci monarhul), alta prezența unei altețe; fie, mai curând, stejarul s-a simțit pionul unui aranjament dubios.  A fost importat din Olanda la prețul de una mie și ceva de euro și transportat în … Dacia Felix cu suma de două mii și ceva de euro. Probabil stejarul de Caraș era prea ieftin, iar transportul nerentabil. Nu putem spera decât să ne luăm revanșa exportând în Olanda …  lalele; la  cel puțin 80-100 de euro bulbul. 

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *