MUSICA PURITAS DOMINICA (depășindu-l pe Dumas,…)

aflăm că după o pauză de 28 de ani, celebrii odinioară Pink Floyd sau ce a mai rămas din ei – David Gilmour desigur – s-au decis să protesteze  împreună cu un muzician ucrainean, voind probabil să probeze că și războiul poate genera muzică, ceea ce corespunde adevărului istoric și estetic. Fiind însă un aranjament de familie în acest caz,  nu voi face nici o referire oricât de muzical ar fi protestul. Vom audia însă o serie de exemplificări cu ceea ce se numește muzică de război, protestatară sau glorificatoare. Începem cu Girolamo Fantini trompetistul; audiem Secunda Entrata Imperiale. Mozart apoi cu Ein deutsches Kriegslied  (Cântec german de război). Surprinzător și Beethoven cu un  Kriegslied der Österreicher, (Cântec de război al austriecilor), sătul și de bombardamentele lui Napoleon căruia îi retrage  dedicația simfonică, pe bună dreptate. Tot de la Ludwig și câteva marșuri de îmbărbătare a celor ce pleacă la luptă (sau se întorc…). Urmează genialul Ceaikovsky cu Uvertura 1812, compusă în 1880 pentru  celebrarea victoriei Rusiei asupra „civilizatorului” Napoleon; se interpretează numai în aer liber deoarece necesită salve de tun (originalul) sau de pușcă precum în versiunea olandeză dirijată de Antonio Pappano. Și totuși se poate și în sală cu Ierusalem Accademi Music Orchestra. Să fie instrumentele mai tari decât tunurile și puștile pe care le imită? În fine, oarecum înșelător titlul lui Benjamin Britten War Requiem căci nici nu glorifică, nici nu îndeamnă; ascultăm Dies irae.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *