Conform cutumei, să lămurim întâi ce „vorbim”. Verbul mandare, a încredința, a da o însărcinare, a recomanda e evident din latină căci altminteri nu ne-ar interesa. Ne vom raporta la rădăcina lui în mandatum, împuternicire, însărcinare și nu la fr. mandat sau germ. Mandat. Desigur, în multiplicitatea lor, mandatele pot […]
În mijlocul nemișcării sînt numai eu și drumul spre mine Arlechin într-un lan de secară mă ‘nclin legat cu-n brîu de lumină Se zbat clopoțeii de argint și drumul mi-l arată luna plină Într-un dans menit să înveselească, frînt, sînt numai zîmbet Doamnă… și te cînt…
terminologic este diminutivul italianului cavata însemnând extragere (lat. cavatio, cavitate) desemnând în muzică o melodie mai simplă și mai scurtă decât o arie, inițial fiind efectiv un cântec simplu. Denumirea e motivată de un sunet „extras”, scos, preluat de la un instrument. De remarcat că avem o multitudine de cavatine […]
Îmi e cam Aro 10 Camaro — cât despre drumuri în lucru, fumuri.
Kurt Brown Sărutul Sărutul pe care nu ți l-am dat Cum ai putea să mă ierți? Taina sărutului neîmpărtășită cu tine este tot Acolo, în mine. Probabil va muri acolo. Dar va fi ultimul lucru din mine care va muri. Kurt Brown (1944 -2013) a fost un […]
noi unde ne vom duce și când și ochii din fotografiile mamelor noastre cât timp vor jeli și după cât frig ne vor da uitării ca pe niște detalii alături sunt munți și războaie și dimineți și nicio promisiune de ocrotire ne amăgim că sângele ne mustește de […]
se poate ajunge și fără parcurgerea scrierii lui Emil Cioran ci pur și simplu ca rostitor al limbii române, fără mari pretenții intelectualiste, auzind fițoșeniile unor civili dornici de afirmare herostratică. Fenomenul este atât de dinamic încât în scurt timp cele menționate nu demult (paradigmă, sustenabil, reziliență, a performa, roast, […]
Nu, niciodată nu sunt eu, De câte ori m-aplec pe unde, Ceva din Tine îmi răspunde, Înveșmântat în chipul meu. Da, mă uitam pierdută-n ape, Visând la Tine, și-ai venit, Înfășurat în infinit Și mi Te-ai strecurat sub pleoape. Ce văd cu ochii Tăi acum, Numai lumina poate spune, Când […]
Când se lasă-nsărci- nate mânătărci- le, atunci, supune-te,-n fulgere și tunete!
cu variantele marimba, vibrafon, este poate mai greu de încadrat în muzica simfonică dar, cu toate acestea, în secolul XIX pătrunde în interpretările marilor orchestre, iar după 1920-1930 în jazz. Sunetul e generat de vibrația lamelor din lemn (palisandru, de preferință) „lovite” cu ciocănele de lemn, sticlă sau metal. Originar […]
