Continuitatea – Fragment – Modelul evreiesc de conversaţie intergeneraţională merită o atenţie sporită din partea noastră. Vechile texte ebraice sunt permanent centrate pe două perechi cruciale: părinte–copil şi profesor–elev. Se pare că ele sunt chiar mai importante decât perechea femeie–bărbat. Cuvântul dor, generaţie, apare de zeci de ori atât în […]
Aceasta este o constantă uimitoare a istoriei evreieşti încă (cel puţin) din perioada mishnaică: fiecare băiat trebuia să meargă la şcoală de la trei ani până la împlinirea vârstei de treisprezece ani. Această datorie le era impusă copiilor de sex bărbătesc şi părinţilor acestora, instituţiile de învăţământ fiind administrate şi […]
În realitate, lucrurile nu stau tocmai astfel. Psalmul prezintă, în detalii pline de culoare, felul în care soţiile străine ale lui Solomon, fiicele regilor cu care se învecinează, sunt aduse între zidurile palatului din Ierusalim cu cea mai mare pompă. De fapt, este o aglomerare atât de mare de zorzoane […]
Timp si atemporalitate – Fragment – Găsim ca fiind de-a dreptul extraordinare şi bizare anumite raportări evreieşti la temporalitate. Există momente în care însuşi Bunicul-Ceas pare să se revolte, să se răsucească şi să facă piruete. Să ne gândim la doi evrei cu adevărat atemporali: profetul Zaharia şi Albert Einstein. […]
Fiecare persoană are un nume sau: Au evreii nevoie de iudaism? – Fragment – A existat dintotdeauna un câmp de tensiune între numele colectiv Israel şi substantivul la plural, evrei. O veche tensiune s-a născut odată cu prima întoarcere la Sion, când evreii au revenit din Babilon sub conducerea lui […]
Dialog exclusiv Lapunkt între Cătălin AVRAMESCU şi Cristian Pătrăşconiu CĂTĂLIN AVRAMESCU este doctor în filozofie al Universităţii din Bucureşti şi docent al Universităţii din Helsinki. De asemenea, este conferenţiar la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, unde a predat cursuri de istorie a gândirii politice. Este autor […]
Există două percepţii generice, superficiale, ale Ioanei Em. Petrescu, în peisajul criticii noastre literare. Cea dintîi se referă la faptul că, fiică a profesorului şi istoricului literar D. Popovici (1902 – 1952), Ioana Em. Petrescu ar fi moştenit nu numai un patrimoniu genetic, ci şi ideile, opţiunile ştiinţifice şi studiile […]
Mi-o aduc aminte pe doamna Ioana Em. Petrescu mai ales din pricina glasului: oricât de tristă ar fi fost în realitate (și avea destule tristeți și corvezi de purtat), Ioana Em. Petrescu avea glas voios și inculca o stare de beatitudine și vivacitate maximă. Era o luminozitate specială în glasul […]
Despre adnotările Ioanei Em. Petrescu* Silviu Mihăilă 1. Prin urmare, mi-am propus să restitui un «dosar» interpretativ al adnotărilor Ioanei Em. Petrescu dintr-o dublă poziţie a «vocii» cititoarei în timpul lecturii: vocea criticului literar şi vocea eminescologului, în particular. Am convingerea că Ioana Em. Petrescu era un cititor expert, specializat […]
„Refuzul hotărât al literaturii comparate este reacţia firească declanşată de excesele comparativismului pozitivist, care descompune unitatea organică a unei opere într-o sumă de secvenţe restituite unor surse sigure sau ipotetice. Şi totuşi, în ceea ce ne priveşte, avem convingerea că literatura comparată rămâne una dintre modalităţile esenţiale de definire – […]
