Amos Oz, “Evreii şi cuvintele” (1)

Continuitatea

– Fragment –

Modelul evreiesc de conversaţie intergeneraţională merită o atenţie sporită din partea noastră.
Vechile texte ebraice sunt permanent centrate pe două perechi cruciale: părinte–copil şi profesor–elev. Se pare că ele sunt chiar mai importante decât perechea femeie–bărbat. Cuvântul dor, generaţie, apare de zeci de ori atât în Biblie, cât şi în Talmud. Din ambele opere răzbate plăcerea de a reconstitui întregi lanţuri generaţionale, pornind dintr un trecut înecat în negura timpurilor şi indicând un viitor la fel de îndepărtat. Cele mai multe informaţii sunt legate de veriga de bază a lanţului, veriga Tată–Fiu. (Vă rugăm să aveţi răbdare în privinţa mamelor şi a fiicelor; şi ele ocupă un loc de cinste în cartea de faţă.) De la Adam şi Noe până la distrugerea regatelor Iudeu şi Israelit, Biblia îşi mută atenţia, în mod constant, asupra anumitor figuri de taţi şi fii, dintre care cei mai mulţi sunt integraţi unor lanţuri genealogice întocmite cu meticulozitate.

Evreii şi cuvintele
Amos Oz
(eseuri)
Traducere din engleză şi note de Ioana Petridean
Seria de autor Amos Oz, colecţie coordonată de Denisa Comănescu

Acest lucru nu este nici pe departe unic. Foarte multe culturi, poate toate culturile, posedă paradigme patrofiliale, care stau la rădăcina memoriei, mitologiei, ethosului şi artei lor colective. Există un context universal al numeroaselor drame biblice care au ca personaje centrale taţi şi fii. Aceleaşi vechi poveşti despre iubire şi ură, loialitate şi trădare, asemănare şi diferenţă, moştenire şi dezmoştenire. Aproape toate societăţile au simţit nevoia de a crea poveşti cu scopul transmiterii lor din generaţie în generaţie. Aproape toate culturile au preţuit gestul înmânării torţei de la cel vârstnic către cel tânăr. Acesta a fost dintotdeauna o îndatorire principală a memoriei umane – întâi familială, apoi tribală, iar în cele din urmă, naţională.

Dar tradiţia evreiască face o cotitură în interiorul acestei nevoi universale imperative. „Nici o altă civilizaţie străveche“, scrie Mordecai Kaplan, „nu egalează în intensitate accentul pe care iudaismul îl pune pe educarea celor tineri şi pe încercarea de a le inocula acestora tradiţiile şi cutumele propriului popor“. Este oare dreaptă o astfel de generalizare faţă de celelalte civilizaţii antice? Nu avem pretenţia că deţinem răspunsul şi nici nu ne permitem să judecăm acest lucru. Dar ştim că băieţii evrei, şi nu doar cei bogaţi sau privilegiaţi, erau familiarizaţi cu scrierea de la o vârstă izbitor de fragedă.

Un comentariu

  1. Jorge Oisiovici says:

    Amos Oz este dincolo de acest scriitor admirabil că noi toți, cititorii săi dornici, știu un eseist genial. Un scriitor de calibrul lui, când a angajat și acest gen literar, de „eseul”, cunoscută și caracterizată încă de pe vremea lui Michel de Montaigne, transformă acest gen, monstru hibrid cauzat de espiritualç efervescența de un deceniu, purtătorul de cuvânt al tuturor o generație de intelerctuais dornici de brihantes mintea, de un om care devine „purtătorul de cuvânt” al unei națiuni întregi. Când această generație aparține poporului evreiesc, eseist Amos Oz ia bastonul „Formator de opinii” și poate duce poporul, poporul evreu, din care fac parte cu mândrie, pentru probleme mai complicate, adâncimi oceanice și de putere cuvântul, care în mâinile proorocului, profetul nostru contemporan dulce pasionat, a devenit un profesor, reprezentantul expert care este isrelense literaturii de astăzi. Cuvântul, cum se spune nossoa înțelepți și profeți este descoperirile cele mai teribile. Puterea cuvintelor este o putere extraordinară și teribil … Amos Oz, care citează „în titlul colecției sale” Cuvintele „, a abandonat casa părinților săi la paisprezece și a plecat să locuiască pe o Kibbutz în Negev. Acesta a ajuns după o carieră meteorică în Armata israelese, „Haggadah”, în calitate de membru parașutist corp de armată și încă reședința în kibbutz dreptul de a se angaja în timpul orelor lor de zi la ambarcațiunile scriitorului, un scriitor evreu atipic, deși reprezentant legitim al Israelului. Lui „Oz” nume este un nume de familie falsificat înseamnă „curaj.” Să ne salutăm ca cartea lui Amos Oz, care au fost părinții mei fani. Acesta transmite curajul profetică a Toso poporul evreu și „Eretz Yisrael! „

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *