Să reţinem (sau, mai bine, să nu le reţinem) vorbele lui Hegel: „Ceea ce este raţional este real, şi ceea ce este real e raţional“. Sentinţa aceasta, aplicată mersului omenirii, aşeza istoria sub semnul strict al necesităţii. Tot ce se întâmplă ar fi inevitabil şi pe deplin justificat. De la […]
Orice organism suferind caută propriile măsuri terapeutice. Aşa apar febra, vărsăturile, frisoanele, durerea. Sunt semne că se duce o luptă cu boala. Un mecanism simplu prin care organismul complex care este societatea combate suferinţa este plimbarea. Un coleg de-al nostru de facultate, când venea ora mesei de seară, pentru că […]
„Există unii oameni ce-ar trebui să aibă munţi să le pstreze numele prin vremuri. O piatră de mormînt nu e destul de tare şi de înverzită iar fiii se îndepărtează ca nişte degete cînd pumnul se deschide. Prietenul meu drag a trăit şi a murit în tăcere. cu […]
Dialog exlcusiv Lapunkt între Cristian Pătrăşconiu-Ludmila ULIŢKAIA Există o vîrstă potrivită pentru a scrie proză de calitate sau o vîrstă mai potrivită decît altele pentru a scrie proză de calitate? Ştiţi, trebuie să vă spun că, în această privinţă, eu sunt un autor atipic. Prima mea carte de proză a […]
Este unul dintre cele mai mari spitale din lume cu o istorie de peste trei secole. Împărații Leopold I apoi Iosif al II-lea au contribuit decisiv la destinul AKH (Allgemeines Krankenhaus) din Viena. Nu intru în amănunte istorice, cu toate că povestea acestui stabiliment reprezintă un caz ideal de dezvoltare […]
1.Andrei Pleşu: „am găsit în chiar textele lui Mihai Șora o formulă care, folosită în alt context, mi se pare un început de drum în încercarea mea de a înțelege. Formula este: „amiaza prezenței“. Mihai Șora are harul, mai puțin răspîndit decît ne închipuim, de a fi, în sens deplin, […]
1.”Pentru mine, întîlnirea cu celălalt este o mare bucurie. Am această disponibilitate pentru întîlnire oricînd… Întotdeauna sunt în dialog cu ceva sau cu cineva.” 2. „Problema omului: cum să trăiască asemenea unui arbore, fără a înceta prin aceasta să fie om“ 3.” Alături de puterea lui „a fi“ și „a […]
Mihai Şora: „Douăzeci şi opt de ani aveam cînd am scris această carte năbădăioasă. Am scris-o, aşa zicînd, pe nerăsuflate: în fierbintea vară a lui 1944. Lumea întreagă era la o răscruce. Viitorul nu se ştia prea bine ce anume avea să ne aducă, dar un lucru măcar era absolut […]
1.Sarea pămîntului. (humanitas.ro: „În 1978, după trei decenii de tăcere impusă, Mihai Şora publica la editura Cartea românească o carte neobişnuită nu doar în peisajul cenuşiu al culturii române de la acea dată, ci şi prin insolitul formulei sale „stilistice „. Ea era alcătuită dintr-o serie de dialoguri amintind de […]
Întrebarea aceasta are o traiectorie semnificativă în România de după 1989. Este, dacă e să fim cinstiţi, una dintre cele mai longevive întrebări cu miez etic puse în ultimele două decenii şi jumătate în spaţiul public de la noi. Chiar dacă, uneori, ea primeşte – schimbînd ceea ce este de […]
