adevărată, sinceră, dătătoare de înălțare spirituală o aflăm cert în marea muzică și mai puțin sau deloc în manifestări ocazionale, grandioase prin numărul de participanți. Missa solemnis  este o compoziție care, deși păstrează textul latin sacru, trece dincolo de limitele muzicii bisericești ajungând în sfera sărbătorescului nemărginit; și nu întâmplător […]

fantezia, muzicală în acest caz, își are rădăcinile în improvizație, impromptu, prima ei definire fiind prin secolul XVI, ca „interpretare a unei invenții imaginative”. Primul „fantezist” sau „fantast” muzical, dacă-l putem numi astfel, a fost italianul Francesco Canova da Milano (1497-1543), lutist fidel al curții papale. Trebuie să fi fost […]

am fi tentați să exclamăm urmărind finalurile unora dintre capodoperele genialului italian. Ca atare: Ricardo împușcat de amicul Renato (Un Ballo in Maschera), parcă în drum către „dincolo”, mai are putere să  prezinte adevărul: Ella ѐ pura, Amelia, adică. Nesocotita Gilda, deși înjunghiată de un profesionist, Sparafucile,  are totuși puterea […]

ocupă un loc definitoriu în periplul baroc, pe urmele lui Vinci. Născut la Bergdorf, azi în perimetrul orașului Hamburg, (1699), a murit la Veneția (1783), personalitatea sa fiind atât de legată de Italia încât era  cunoscut și ca Giovanni Adolfo.  Compozitor a zeci de opere și de muzică religioasă, Hasse […]

rămâne pentru amantele și amanții barocului un reper obligatoriu. A compus 40 de opere și a trăit 40 de ani (1690-1730, Napoli), murind de la o cană de cacao  fierbinte în care cineva (zice-se… un el sau o ea… ) a pus otravă. Precum Antonio Salieri tot cu 40 de […]

cu tentă mai puțin sentimentală ci aproape evident sexuală, generează în mari opere duete inconfundabile, clasicizate în timp. Fără a face o ierarhie, inutilă în marile valori, vom începe totuși cu Là ci darem la mano, (cel puțin în două variante interpretative) masculinitatea lui Giovanni fiind unică și, regretabil, fatală […]

nu corespunde întotdeauna etimologiei termenului (fr. ouverture – deschidere), fiind adesea o piesă de sine stătătoare și nu preambulul muzical al  unei opere. Uneori terminologia uvertură-simfonie aproape că se confundă. Exemplu: la Vivaldi uvertura la Olimpiade apare și ca simfonia. Dar mirabilă este Overtura  (Sinfonia în re major) Hob. La: […]

contrar așteptărilor, nu presupune aspect coregrafic. Ca sonoritate mai ales e pus în legătură cu simfonia. Totuși cu unele deosebiri mai ales ca durată căci nu avem patru părți ci, de regulă,  una singură; e drept că trebuie să admitem și o sursă exterioară folclorică mai  îndepărtată însă, de unde […]

un substantiv latin comun, fără conotații trimițând la sacru, devine în latina ecleziastică o formă supremă de cinstire a lui Iisus Christos în forma SALVATOR MUNDI. Simplul salvator devine Mântuitorul Lumii exprimând în mod evident speranța pământenilor. Din numeroasele compoziții consacrate în timp Mântuitorului Lumii vom alege câteva. Întâi de […]