MUSICA PURITAS DOMINICA (perfecțiunea… )

poate fi atinsă în marea muzică. Apare însă aici o problemă: raportul dintre perfecțiunea componistică, a compoziției deci și cea a interpretării. Și astfel iau naștere variantele generatoare de valorizare vizându-l pe interpret. Un foarte tânăr dirijor – regretabil dar nu i-am reținut încă numele – făcea  într-un interviu recent o afirmație demnă de reținut: „muzica este perfectă însă noi nu suntem perfecți”. Să audiem în sensul celor arătate câteva exemple de interpretări intrate totuși în timp în categoria perfecțiunii. În anul Beethoven  Simfonia IX a fost difuzată în aproximativ zece variante interpretative dintre care perfectă mi se pare cea dirijată de Herbert von Karajan. Din Mozart perfecte sunt considerate Don Giovanni și Nozze di Figaro. Aceasta din urmă reprezentată la Salzburg în anul Compozitorului trece drept un spectacol perfect. În fine, revenind la Beethoven, Concertul pentru  vioară îl propun în interpretarea incomparabilă a lui Pinchas Zukerman. Totuși și perfecțiunea poate fi dezarmantă căci după ea nu mai urmează nimic.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *