(mai exact SUA) are un loc aparte în marea muzică,  nu economic sau militar,  ci ca tentație componistică. Deși nu a compus, trebuie amintit cu venerație Lorenzo Da Ponte, plecat din Europa cam problematică (deja de atunci), ajuns american din venețian, preot catolic din iudeu și printre primii profesori ai […]

și prin muzica dedicată lor. Începem cu Simfonia 104, London,  de Joseph Haydn,  dedicată deci capitalei imperiale, nu neapărat atât de civilizate pe cât s-ar crede, de vreme ce – scria Lorenzo Da Ponte – unii nobili aveau ig-nobilul obicei de a arunca pe scenă resturi alimentare, oase de pui […]

venite din presupusa „lume de dincolo”, primesc în  marea operă valențe ieșite din comun cu atât mai mult cu cât, neexistând dovezi ale întoarcerii, nici din Infern, nici din Paradis, calea rămâne unilaterală, adică înspre… Don Giovanni îl invită mai mult simbolic pe Commendatore la cină, iar întâlnirea devine o […]

confesiunea, mărturisirea obține un statut privilegiat în muzica medievală și mai apoi, mizându-se pe dorința omului păcătos de a-i fi  recunoscute erorile, reale sau mai puțin… Ideea pornește de la verbul de bază confiteri, a mărturisi, a recunoaște. De subliniat însă că muzical confesiunea nu se îndreaptă către vreun slujitor […]

nu este neapărat expresia muzicală (it. duetto) a unui raport de armonie sufletească între două personaje; dimpotrivă reprezintă mult mai adesea o expresie antagonică fără sorți de rezolvare. Marile opere o demonstrează în expresii geniale conforme compozitorului. Astfel: un duet Aida – Amneris nu poate fi decât dramatic, către tragic; […]

ușor de ghicit, este în marea operă un fragment pentru trei soliști. De subliniat însă că, probabil contrar așteptărilor, nu generează armonie ternară; dimpotrivă raportul este de regulă doi contra unu, astfel că dominant devine  dramatismul. În Aida apariția sclavei la momentul nepotrivit duce la un trio tulburător în care […]

adică mereu și pretutindeni. Eternitatea și ubicuitatea lui Verdi se vădesc și prin cele mai felurite puneri în scenă, devenite aproape o modă în ultimele decenii, probându-se că, precum o expresie a sacrului,  marea sa operă rămâne aceeași summa genialitas indiferent de timp și spațiu.  Excludem aberațiile. În 2017 la […]

la cele de duminica trecută pentru a urmări cum poate fi vizualizată aceeași uvertură (și nu doar atât, pentru doritori), în acest caz a capodoperei Clemenza di Tito. La Mc Gill University cu profil (și) muzical din Canada, entuziasmul publicului e trezit din primele acorduri. La Salzburg aceleași acorduri de […]

nu fac altceva decât să ne introducă în spectacolul propriu-zis, cu atât mai mult cu cât – am subliniat cu altă ocazie referitor la cum arată unii interpreți… – spectaculum înseamnă înainte de toate ceea ce  vedem, privim. Aici intervine întâi cel ce nu cântă,  regizorul care nu probează întotdeauna […]