din italianul soprano  (la rândul său din it. sopra deasupra) definea inițial cea mai înaltă sonoritate masculină considerată artificială – am mai arătat – , adică sopran masculin, castrato. Subdiviziunile timbrului de soprană  au apărut – cum era și de așteptat – în Franța, Germania și Italia. Dacă în cazul  […]

în spațiul componist operistic al  Italiei are câteva prezențe inconfundabile datorate incontestabil lui Verdi care a simțit ca nimeni altul dramatismul profund al personajelor ce nu putea fi exprimat decât prin tonalitățile cele mai joase. Începem audițiile cu basso cantante prezenți în Aida; Marele preot Ramfis și Regele se încadrează […]

în spațiul german se caracterizează printr-o profunzime deosebită astfel încât, indiferent de rol, nu putem admite nicidecum formula bas-bariton. Chiar dacă există  un hoher Bass pe care îl vom exemplifica prin Caspar din Der Freischütz, timbrul rămâne bas autentic. Komischer Bass definește mai curând structura rolului decât timbrul vocal care […]

este tonalitatea cea mai de jos, profundă (it. basso, jos) și poate cu aparițiile cele mai rare în opere și în compoziții simfonice.  Trebuie specificat că formula bas-bariton e în general respinsă de bașii autentici. În conversații amicale  avute cu câțiva bași mi s-a spus foarte clar de către fiecare […]

în spațiul italian se caracterizează printr-o melodicitate deosebită comparativ cu cele audiate în precedentele  exemplificări. Chiar denumirile tipurilor baritonale sugerează acest lucru. Astfel baritono cantante nu poate fi decât cu totul melodios mai ales când e vorba de Belisario al lui Donizetti din opera cu același titlu. Apoi din același […]

în spațiul muzical german are mai multe variante specifice în funcție de rolul interpretat, tendința fiind oarecum către o anume sobrietate, profunzime teutonă chiar în anumite situații. Bass-bariton reprezentativ este Wotan din Rheingold . Cunoscutul Don Giovanni din opera cu același titlu este considerat Spielbariton chiar dacă personajul nu e […]

ca sonoritate  (din gr. baritonos, ton greu, după unele surse)  e situat între tenor și bas, mai apropiat de acesta din urmă. Abia la începutul secolului XIX devine „independent”, până atunci toți cei ce nu erau tenori erau asimilați bașilor, fără a însemna că nu erau totuși diferiți de aceia. […]

din spațiul italian este probabil cel mai cunoscut și apreciat  atât datorită compozițiilor inconfundabile dar și pentru că interpreții sunt printre cei mai apreciați din sfera muzicii de operă. Nu întâmplător personajele verdiene generează categoriile de tenor cele mai apreciate și aplaudate. Tenore buffo apare în Falstaff, personajul Bardolph, aparent […]

în muzica spațiului german are câteva trăsături care îl diferențiază de ceea ce am observat la francezi,  în primul rând pentru că personajele au o structură cu un specific aparte mai către eroic, grandios. Excepție face Spieltenor din  Die Entführung, tânărul Pedrillo. Tenorul eroic e indiscutabil creația lui Wagner, cunoscut […]

este cea mai înaltă voce naturală masculină. Contra-tenorul este considerat îndeobște un „produs” vocal artificial. Termenul de tenor apare către finalul evului mediu  în cadrul muzicii polifonice, funcția acestei voci fiind aceia de a „ține” (din latinescul tenere)  tonul comparativ cu celelalte voci. În timp asistăm la o diversificare a […]