Sunt un lamentabil jucător de tenis de câmp, dar am jucat întotdeauna cu plăcere. Am asociat mereu acest sport cu o anumită eleganţă, nu cea construită pe un morman de bani ca în cazul jucătorilor de golf plimbaţi în maşinuţe pe iarba verde. Tenisul de câmp este un sport care […]
Fericirea. Ai spus cuvântul și simți că te-ai lovit de-o stâncă. Fiindcă nu are definiție, dar cel mai important, nu poate fi cumpărată. Despre fericire, cu toate că nimeni nu o poate defini (sau putem spune că are peste șapte miliarde de definiții), se vorbește cu o foarte mare ușurință. […]
Vei spune că e pentru puţin. Insist să îţi spun că e pentru nimic. Strădania asta nu are părinţi, pentru că ea s-a colorat singură, de la natură. E ca atunci când doi oameni îşi dau pentru prima dată mâna. Nu se cunosc, nu ştiu nimic unul despre Celălalt. Tot […]
Vă mulţumesc pentru cele câteva rânduri pe care mi le-aţi trimis. Sper ca în curând să le adăugaţi vestea deplinei dumneavoastră însănătoşiri, pe care s-o am poate chiar prin dumneavoastră înşivă (pentru a mă convinge mai bine). M-am cufundat în munca mea mai adânc decât oricând. E întuneric acolo, câteodată, […]
Am avut ocazia recent să văd un exemplu de relaţie intensă tată-fiu cu ocazia difuzării la Cineplex a spectacolului filmat la Londra cu piesa „The curious incident of the dog in the night time” („Ciudatul incident nocturn al unui câine”), adaptarea dramatică de Simon Stephens după romanul best-seller cu acelaşi […]
Nu era corect să reduci un om la tăcere doar pentru că tu nu mai aveai ce să (îţi) spui. Dar despre asta oamenii învăţau foarte rar, spre deloc, pentru că oricum, miza era să ne spunem toţi la un loc poveştile, fără să fim neapărat unul în naraţiunile altuia. […]
Povestea Ioanei care l-a aşteptat şapte ani pe Gheorghe după ce a primit nota informativă cu dispariţia lui pe undeva pe la Cotul Donului am auzi-o cu mulţi ani în urmă…în fond o Penelopă a epocii, mi-am zis eu, nu e nici prima nici ultima, « înscrierea » în timp fiind – […]
Momentul acela când cineva începe să se plângă de necazurile sale. Atunci când stai liniștit cu un prieten de vorbă, când te relaxezi cu gândul la ce vei face în week-end, când nu ai nesimțirea de-a abandona ”conversația” și-a te îndepărta cât mai mult. O realitate pe care o trăiesc […]
Își făcuseră un tic amabil de a-ți aduce aminte despre umilele grații epistemologice în care gravitai, că „toată lumea știe”. Ce, nu știm prea bine, însă în orice caz, măcar cantitativ, trebuia să te simți umilit. Erai Tu și Lumea, gândacul de la marginea patului și cuibarul de simț comun. […]
În ultimele trei săptămâni am călătorit destul de mult. Nu de plăcere, ci de fiecare dată cu agendă. Au fost însă cele mai bune trei săptămâni în care mi-am dat seama de un lucru, într-un mod complet halucinant, şi ironic fie spus, unfashionable pentru o revelaţie. Oamenilor le e frică […]
