10 (zece) punkte: George Orwell

1.”Ce poate fi mai încurajator decît să auzi o voce umană atunci cînd cincizeci de mii de gramofoane repetă aceeaşi melodie”, scria George Orwell, întors cu faţa şi cu mintea de la comunism.

2.polirom.ro: „George Orwell (pseudonimul literar si jurnalistic al lui Eric Arthur Blair) s-a nascut in 1903 in India si a murit de tuberculoza, la Londra, in 1950. Orwell a studiat la Eton intre 1917 si 1921, publicind in diferitele reviste ale colegiului, iar intre 1922 si 1927 s-a angajat in cadrul Politiei Imperiale Indiene din Birmania, experienta pe care a reconstituit-o mai tirziu in romanul Zile birmaneze (1934). Prima sa carte, Fluierind a paguba prin Paris si Londra (1933), este o relatare emotionanta si mai ales comica a celor citiva ani de saracie autoimpusa pe care i-a trait dupa ce s-a intors in Europa. Printre roma¬nele sale din anii ’30 se numara O fata de preot (1935), Aspidistra sa traiasca! (1936) si O gura de aer (1939), dar adevarata recu¬noastere i-au adus-o alte doua proze-repor¬¬taj: Drumul catre Wigan Pier (1937) si Omagiu Cataloniei (1938). Intre 1943 si 1945, ca director literar laTribune, a publicat numeroase articole literare si politice, colaborind in acelasi timp la Observer si la Manchester Evening News. Fabula politica Ferma Animalelor (1945) si distopia O mie noua sute optzeci si patru (1949) sint cele mai populare romane ale lui Orwell si au fost traduse in intreaga lume.”. Lista cărţilor marelui scriitor britanic publicate în limba română, aici: http://www.polirom.ro/catalog/autori/orwell-george/

3.”Ferma animalelor”, carte publicată în 1946, este considerată cea mai cunoscută şi mai valoroasă satiră politică a secolului XX. Lucrarea a fost tradusă în peste 70 de limbi. „Douăsprezece voci urlau furioase şi toate erau la fel. Ce se petrecuse cu feţele porcilor nu mai era de-acum o dilemă. Fiinţele de afară priviră de la porc la om şi de la om la porc şi din nou de la porc la om: deja era imposibil să mai spui care era care.” (Ferma animalelor) Ecranizarea, într-un nu mai puţin faimos desen animat, o puteţi urmări aici: https://www.youtube.com/watch?v=_Q30rrbTcIM
4.” Cel ce controlează trecutul, controleză viitorul.” & „Doi plus doi fac patru. Uneori, Winston. Uneori, fac cinci. Alteori, fac trei. Uneori, sunt toţi la un loc. Trebuie să te străduieşti mai mult. Nu este uşor să devii nebun.” (1984) & „Nu înseamnă că eşti nebun dacă faci parte dintr-o minoritate, chiar şi o minoritate de un singur om. Există adevăr şi există neadevăr şi, dacă te ţii strâns de adevăr, chiar şi împotriva lumii întregi, nu înseamnă că eşti nebun.”

5.A fost un mare ziarist – de radio şi de presă scrisă. În limba română există deja o carte care antologhează o parte din poducţiile jurnalistice ale lui George Orwell – „Cărţi sau ţigări”. Despre Jurnalistul G. Orwell, în prestigioasa „Time”: „Nu exista nici un inlocuitor pentru George Orwell, asa cum nu exista nici un inlocuitor pentru Bernard Shaw sau Mark Twain… El a zgindarit, a provocat si a iritat mintile lenese, dar i-a si incintat pe cei carora le facea placere sa urmareasca spectacolul unei gindiri originale.”

6. Două mari publicaţii internaţionale despre „Jurnalele” lui George Orwell: „De ce a scris Orwell jurnale? Si ce ne spun acestea despre el? Majoritatea jurnalelor de scriitor sint scrieri autoreflexive pe care, parcurgindu-le, cititorul ramine cu senzatia ca adevaratul destinatar este de fapt o posteritate indepartata si vaga. La Orwell, insa, nu intilnim nici comentarii despre tehnica lui literara, nici dezvaluiri spectaculoase. In schimb, il cunoastem —sau il recunoastem —pe observatorul atent al spectacolului vietii in toate detaliile sale, de la cele mai neinsemnate la cele mai cutremuratoare.” (Times Literary Supplement)

„Nu trebuie sa fii un fan impatimit al lui Orwell ca sa te captiveze lectura acestor jurnale: ele pot fi citite de oricine este interesat de viata cotidiana, dar si de marile evenimente din perioada 1931-1949… Orwell a fost un observator meticulos atit al banalului, cit si al extraordinarului, descriind cu aceeasi seriozitate tabloul Europei in prag de razboi si maruntele detalii casnice. In ciuda faptului ca anumite portiuni din jurnale lipsesc —unul sau doua caiete au fost, se pare, confiscate de NKVD si probabil inca mai zac printr-o arhiva prafuita, iar insemnarile despre ultimii ani de razboi s-au pierdut in timpul unui bombardament —, ceea ce s-a pastrat face din cel mai profund si mai uman scriitor al secolului XX o prezenta familiara, apropiata.” (The Guardian)

7.Despre dedublare, mecanismul minciunii şi despre tiranul suprem, în 1984: a) „Este indispensabil necesar să spui minciuni sfruntate şi, totuşi, să le crezi cu toată sinceritatea, să uiţi orice a devenit nedorit şi, pe urmă, dacă acel lucru revine la lumină, să-l readuci din uitare exact pentru atâta timp cât ţi se cere, să negi existenţa realităţii obiective şi să nu încetezi, nici o clipă, a ţine cont de realitatea pe care o negi. Chiar şi folosirea termenului dublugândit presupune exercitarea dublugânditului, pentru că, rostind cuvântul, recunoşti că suceşti realitatea; printr-un nou proces de dublugândit anulezi această recunoaştere, şi aşa mai departe, la infinit, minciuna fiind mereu cu un pas înaintea adevărului.”; b) „Limbajul politic este astfel proiectat încât face ca minciunile să pară demne de încredere, crimele respectabile şi vântul ca ceva solid.” ; c) „Pe vremuri, un bărbat se uita la corpul unei femei şi-şi dădea seama că se trezea în el dorinţa şi cu asta basta. Dar, în ziua de azi, nu mai puteai găsi dragoste curată sau dorinţa curată. Nici o emoţie nu mai era pură, pentru că totul era amestecat cu teamă şi cu ură. Împreunarea lor fusese o bătălie, iar orgasmul o victorie. Dăduseră o lovitură Partidului; fusese un act politic.”; d) Magnifica descriere a Fratelui cel Mare: „În vârful piramidei se află Fratele cel Mare. Fratele cel Mare este infailibil şi atotputernic. Despre fiecare succes, fiecare realizare, fiecare victorie, fiecare descoperire ştiinţifică, despre întreaga cunoaştere, înţelepciune, fericire şi virtute, despre toate acestea se afirmă că izvorăsc direct din conducerea sa şi sunt inspirate de el. Nimeni nu l-a văzut niciodată pe Fratele cel Mare: el este o figură de pe afişe şi o voce la tele-ecran. Avem toate motivele să credem că nu va muri niciodată şi deja există mari incertitudini asupra datei naşterii sale. Fratele cel Mare este masca sub care Partidul se prezintă lumii întregi. El are funcţia de a concentra într-un singur punct dragostea, frica şi respectul, pentru că asemenea emoţii sunt mai uşor de resimţit faţă de o întreagă organizaţie.”

8.În 1936 a plecat, în calitate de corespondent de război, în Spania. S-a alăturat, în scurt timp, Diviziei Lenin din Barcelona. În 1937 a fost avansat la gradul de locotenent şi tot atunci a fost împuşcat în gît de un tragător izolat – a parazitat temporar pe partea stîngă şi şi-a pierdut, pentru o vreme, vocea. În pericol de moarte, a reuşit să fugă din Spania în Franţa cu ajutorul consulului englez din Barcelona. A scris un roman splendid în care rezumă perioada sa spaniolă- „Omagiul Cataloniei”. A fost mereu un simpatizant al idelor de centru-stînga, dar şi unul dintre cei mai necruţători critici ai comunusmelor şi totalitarismelor. Dintre cei seduşi de ideile de stînga, a fost unul dintre cei care s-a trezit cel mai devreme din coşmanul comunist.
9.Un film extraordinar cu şi despre George Orwell:


10.” În vremuri ale înşelătoriei universale, a spune adevărul este un act revoluţionar.” & „Dacă libertatea cuvântului chiar înseamnă ceva, ea este dreptul de a le spune oamenilor ceea ce nu vor să audă.” (George Orwell)

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *