Necontenit spusele Tale Ajung ciuntite pân-la mine: Când preotul citeşte iute Din Sfânta Carte, sau când larma Din lume tulburã auzul, Ori gândurile dinãuntru Alungã scrisul de pe pagini. Dar nu de tot… rãmân în beznã Nişte silabe pâlpâinde, Câte-o vocalã rãtãcitã Înmugureşte la fereastrã Şi în rãstimpuri trec prin […]
Priveam pe geam. Stația Horezu. Autocarul oprește brusc. Doar un pasager. Cu barbă. În haine lungi, negre. Văzut din spate, părea un fost coleg de la universitate. Îmi lungesc gâtul, să văd mai bine. Domnul P. – îmi zic. El să fie? Mă trezesc vorbind de una singură. Doamna de […]
Pe măsură ce se adună crizele de tot felul, pare că nu mai e nimic de făcut. Nu mai avem de unde să aşteptăm speranţa unui viitor mai bun. Trebuie pur şi simplu să abandonăm lumea asta care se prăbuşeşte şi să încercăm, dacă se poate, să ne scăpăm pielea […]
Post Diogene. Tot eu sunt ãsta!, a treia carte de amintiri a doctorului Puiu Stoiculescu, apãrutã în 2015, la editura Christiana, întregeşte ciclul memorialistic şi ideatic al autorului (vezi volumele anterioare Ãsta sunt eu! Istorii personale, 2013, Diogene pe creste şi prin poieni, 2014) cu noi savuroase texte despre pofta […]
Port filmul acesta cu mine de cîteva zile. Eu, şi cred, toţi cei care l-au văzut. Un film care doare. Rămîi cu un sentiment puternic, covîrşitor, dureros, că ai făcut parte dintr-o experienţă la limita dintre ficţiunea cinematografică şi o altă dimensiune a realităţii, a unui trecut care, deşi s-a […]
Ceea ce numim azi Week-End, de vineri seara până duminică seara, e ceva necesar, dar în esenţă e o capcană. E o capcană pentru că e un interval destul de lung pentru a-ţi face speranţe că o să fie suficient timp ca să te refaci, şi e de fapt prea […]
Pe bunicul meu nu l-am cunoscut, dar casa în care am copilãrit era încã plinã de ecourile prezenţei lui. Îl regãseam în portretul fãcut de bunica mea în ultima varã la Miorcani, în mica bibliotecã unde se pãstrau ediţiile princeps ale volumelor de poeme, când mã aşezam la biroul sãu, […]
La 29 decembrie 1940, când Ion Pillat schițează planul amănunțit al operelor sale complete în opt volume, apare pentru prima dată delimitarea, de restul creației, a celor două poezii intitulate În catedrală: prima, cu specificarea Notre Dame de Chartres, datată „1906”, cea de-a doua, cu specificarea Notre Dame de Paris, […]
Sublimele Poeme Într-un Vers ale lui Ion Pillat par să reverbereze din concizia unor haiku-uri delicate. Din cele trei versuri ale acestui tip de poezie japoneză, închistate într-un număr fix de silabe, poetul român concentrează în puritatea diamantină a unui singur vers totul: imagistică, jocul de sensuri, lumina realității sau […]
Petala, componenta corolei unei flori, e semnul frumuseţii şi al fragilului pieritor. În lirica lui Ion Pillat petala se asociazã cu lumina care îi spiritualizeazã substanţa. Am ales trei poeme în care, condusã de imaginea petalei, voi încerca sã descifrez înţelesurile acestei iluminãri atribuite clipei. Pentru început, citez poemul “Interior”, […]
