Imitatio Christi

Învaţã-mã cum sã cobor,
Cum sã mã umplu de-ntuneric,
Nãdãjduind cã în adânc
Se ţese calea spre luminã.

Aratã-mi cum sã mã deşert
De mine însumi, sã-mi încapã
Lãuntric lumea ca-ntr-un cuib,
Pânã când mintea-i dã din aripi;

Iar dacã nu va izbuti
Sã se desprindã şi sã zboare,
Fie ca greul sã i-l port,
Pânã voi fi culcat pe cruce.

Îngãduie ca din mormânt
Sã fac potecã de plecare
Şi când mã-nalţ, s-aduc din cer
Odihnã celor trecãtoare.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *