Recentul volum de poeme al lui Laurentiu Ciprian Tudor, intitulat „Loc de oftat” (aparut in colectia Scoala ardeleana de poezie, la Cluj-Napoca) ne aduce aminte ca inca putem fi salvati din cenusiul rutinei prin credinta in iubire. Locul de oftat este pentru inzestratul poet un spatiu al extazului, al respiratului.adinc […]
La finala Coppei del Mondo de pe „Centenario” din Macondo, când a-nceput să plouă cu găleata-n criza suezezului Zlatan, Bătrânul și Marea Britanie și-au arătat paloarea tricourilor, iar, după consultarea VAR, au primit câte un cartonaș solar din partea arbitrului ce știa cine pierde dinaintea partidei energia verde — și […]
din Timișoara adică, ne vine confirmarea unui adevăr pe care l-am scris cu ceva timp în urmă, anume că instrumentul perfect e vocea. Dacă unii au opt voci (i-am exemplificat odinioară) brexitane dar muzica nu cunoaște geopolitică, timișorenii mei (noștri) sunt cu câțiva mai mulți, reuniți sub puterea numelui latin […]
Într-una din zilele trecute am constatat că nu mai pot prinde la TV posturile franceze. Cum să pierd eu la TV5 emisiunea „Les grandes librairies” și meciurile de fotbal? Controlând toate canalele, am văzut că multe altele nu funcționează. Afară era un vânt foarte puternic. Asta să fi fost oare […]
Jim Morrison De-aș putea De-aș putea simți sunetul vrăbiilor din nou și de-aș simți copilăria chemându-mă înapoi încă o dată De m-aș putea simți chemându-mă înapoi din nou & de-aș simți realitatea înfășurându-mă încă o dată Aș muri Bucuros aș muri. Jim Morrison (8 decembrie, 1943- 3 iulie, […]
Discuțiile inutile până la stupide, augmentate prin caragialescul dat cu părerea (pe lângă) și datul mediatic din mâini nu fac decât să probeze încă o dată incultură și dorință de senzațional cu orice preț; mai ales când „coaliția se clatină” sau „se destramă”. Incultură pentru că istoria nu se face […]
Era acolo de multă vreme. Încadrată de o ramă de lemn peste care parcă nu trecuseră anii, străjuia camera de zi; privirile lor pătrundeau cele mai tainice secrete și cunoșteau fiecare năzbâtie. De pildă, veneam cu pachetul de mâncare neînceput de la școală, chiar dacă mi se spunea că trebuie […]
Ce pare nou e doar un voal Pe strălucirea de opal A ceasurilor de demult. Dansul cuvintelor de fum Vine dintr-un străvechi „acum” În care stau să mă cufund. Unde sunt eu? Mă zbat livid: În mine peșteri se deschid, Sunt peste tot și nicăieri. Dar muzica acelui glas Care […]
Era mai demult, ceea ce praf și pulbere e azi, un fir de telegraf, cu patru, născuți ca niște feți- frumoși de pe-aici, vrăbeți, bine crescuți, precum ori- care alții, la juniori, numai cu grâu și hamei, ca să fie, duminica, zmei, fiindcă,-n fiece sâmbătă seară, li se lua masa […]
sunt fie inutile, fie false, mincinoase; două capodopere verdiene ne demonstrează indubitabil acest adevăr. Așa cum subliniam nu demult, Verdi pare să nu se implice sentimental ci dă forma muzicală perfectă unei stări umane. De subliniat dintru început că există mereu un „intermediar”. În Otello, Iago, întruchiparea perfidiei eficiente – […]
