Contradictorie istoric, mai ales în luna august, vara la români prezintă o anume trăsătură dominantă până şi la nivel poetic. Reacţionând cu totul diferit, foarte uman deci, stihuitorii noştri n-au prea avut în vedere amănuntele estivale, atât de neplăcute uneori, precum pandemiile; și totuși…
Alecsandri, spre pildă, entuziasmat de tunetele furtunii iminente, fără a ști câți litri vor fi pe metru pătrat, descifrează în ele „La răsărit urare! urare la apus” (Tunetul). Lucrurile nu sunt mai clare nici azi, cu atât mai mult cu cât privim spre apus, în timp ce mimăm strădania de a construi autostrada către răsărit… Respectabilul bard surprinde și gingăşia estivală în versuri pline de candoare: „Ciocârlia ciripie, fâlfâind din aripioare,/ Pe o scară de lumină se coboară, pe sub soare.” (Secerişul); evident, nu putem să nu asociem imaginea cu modul senin în care ni „se fâlfâie” nouă, românilor, de jos până sus, de multe lucruri importante, mai cu seamă de cele interzise spre binele nostru, fie și temporar, atitudine explicabilă, dacă nu scuzabilă vara, căci „Aerul e-n neclintire, el devine arzător” (ibidem). Cu toate acestea, unii mai lucrează, idilic, uşor sexualizat chiar: „Fetele fără ştergare şi flăcăii fără brâu” (ibidem).
Nu putem să nu sintetizăm, chiar meteo prozaic, cu nenea Iancu: „Căldură mare…”
Din motive greu, dar poate, totuşi, lesne de priceput, un poem cu tentă agrară, Bărăganul, este „Dedicat Măriei Sale Domnitorului”; bafta lui Alecsandri e că nu trăieşte azi; poemul rămâne o dovadă scrisă că versificările dedicate nu le-au inventat trăitorii în comunism. Evident, fără nici o legătură cu Măria Sa, poezia ne prezintă însă o imagine ce poate trimite la Domnitor și la circumstanțialii lui: „Un car cu bivoli negri a stat lângă fântână,/ Vro doi români în soare şi-o sprintenă română/ Încungiură ceaunul, ce fierbe fumegos,/ Pe foc, şi mai departe, un câne roade-un os”. Deducem că sunt toţi supuşii Măriei Sale: şi cei ce stau tăcuţi lângă fântână, idem sprintenii din jurul ceaunului şi, mai cu seamă, lătrătorii care mai apucă un oscior…
Unui ardelean sensibil, cum e Coşbuc, frumuseţea verii îi provoacă lăcrimarea pozitivă (uneori și pozitivarea poate fi bună, în afara pandemiei): „Aş vrea să plâng de fericit… Mi-e inima de lacrimi plină” (Vara). Desigur altfel stau lucrurile dacă tocmai ţi-ai pierdut cardul, locul de muncă sau, mai ales, PCR te-a scos … pozitiv. Senzaţia devine neplăcută cu totul la pierderea funcției: „Un cuptor e roşul soare/ Şi cărbune sub picioare/ E nisipul.” (ibidem).
La fel de sensibil, dar mult mai realist, Şt. O. Iosif descrie seceta românească în imagini care, paradoxal, amintesc de inundaţiile ultimilor ani, când jandarmii profesionişti înălţau diguri, în timp ce locuitorii satelor închinau la umbra birtului, câte una mică. Iată deci cum era când nu se revărsau puhoaiele dezlănţuite, iar canalizările nu…, refulau (conform media): „E secetă – şi de căldură/ Pe câmp porumbul se usucă,/ Vitele mor în bătătură…/ Ţăranii-n cârciumă se-adună.”(Pasteluri).
Pentru un orășean însă, precum Bacovia, vara înseamnă realităţi olfactive urbane; descompunerea e la tot pasul, chiar dacă încă nu era la modă avertizarea cu vreun cod colorat, astfel încât viii şi morţii răspândesc aceeaşi duhoare, din motive diferite, bănuim; poetul nu se apleacă asupra conflictului primăriei cu societatea de salubrizare, vizând mai curând pompele funebre și serviciul de urgență căci nu doar „cadavrele se descompun”, ci şi „Cei vii se mişcă şi ei descompuşi” (Cuptor). Nu poţi să nu simţi aceeaşi miasmă, când afli că o fetiţă de 11 ani a fost violată de aşa-zisul unchi, iar oamenii legii au dispus cercetarea violatorului (presupus, desigur) în stare de libertate. Apoi, tot circul creat în jurul nenorocitului copil, dovedind dispreţul general pentru fundamentalul principiu roman după care „Copilului i se cuvine suprema grijă”; în asemenea condiţii „e miros de cadavre, iubito”. Şi iată cum vara mai zămislește un învins, cu atât mai trist cu cât e un copil şi fiindcă „celor învinşi le rămâne o singură salvare: să nu mai spere la nici o salvare” (Vergilius).
Dacă pentru violatori şi alte scursori ocrotite de legile democrației factorul meteo este irelevant, pentru unele categorii căldura estivală generează tulburări irezolvabile, căci, abia se încheie un post, că începe următorul; și astfel nu e de mirare că degeaba „Histerizate fecioare pale,/ La ferestre deschise, palpită”, soarta lor e să rămână „pale, şi nu se mai mărită” (Amurg de vară). Europenizarea fumătorilor, consolidată deja, îi face pe acești nostalgici ai teraselor pandemice să iubească vara cu tristețe: „noi eram o ceată tristă -/ Prin fumul de ţigări, ca-n nouri…/ Gândeam la lumi ce nu există”. (Amurg de vară)
Nu poate lipsi din repertoriul estival național, obligatoriu, la loc de frunte, mai puţin de cinste, bâlciul procentajului la bacalaureat; pe nimeni nu interesează ce şi cât ştiu absolvenţii de liceu, ci procentul general care, oricum, nu e bun; e, fie ceauşist, dacă depăşeşte 90, fie excesiv de sever, dacă e sub 80, dezastruos – sub 70. Cine sunt vinovaţii? Desigur, profesorii… Paradoxal, urmează vânătoarea celor de dincolo, având ca scop racolarea cât mai multor absolvenți din dezastruosul învățământ românesc.
Eterna râcă politicianistă nu aduce nimic nou, având mai curând ceva tot mai desuet, plictisitor și repetitiv; datul cu părerea și din mâini continuă steril adeverind că nici România nouă (9) nu se clădește cu flecăreală. Zeama din ceaunul cranian fierbe însă când la foc mic, când dând pe afară…
Ziua eroilor și discret 23 august relevă încă o dată, aşa cum am mai scris-o, că nici după moarte nu suntem egali.
Toate trec însă, urmând nostalgiile de toamnă și probabil un nou val.
Până atunci eventual să ascultăm Ombra mai fu…
Dan Negrescu
n. 5 iulie 1953, Timişoara.
Prozator, eseist, traducător. Studii: Liceul nr.6 Timişoara, Facultatea de Filologie, Secţia română-latină, Universitatea din Timişoara (1976). Profesii şi locuri de muncă: profesor, Liceul Agro-Industrial Timişoara (1976-1985); profesor, liceul Industrial nr.7 Timişoara şi la Liceul Maghiar din Timişoara (1985-1990); inspector şcolar pentru limbile română şi latină, la Inspectoratul Şcolar Judeţean Timiş (ianuarie-septembrie 1990); profesor universitar doctor, şeful Catedrei de limbi clasice la Facultatea de Litere a Universităţii de Vest din Timişoara (începând din 1996). Colaborează la: „Orizont, „Altarul Banatului, „Ariergarda", „Renaşterea Bănăţeană. Paralela 45", „Analele Universităţii din Timişoara", „Studii de literatură română şi comparată", „Signum" (Dresda), „Lumea liberă" (New York) etc.
PUBLICAȚII:
Volume:
Cărţi de autor
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, PAIDEIA, Bucureşti, 1996, ISBN 973-9131-45-0.
Literatură latină. Autori creştini, PAIDEIA, Bucureşti, 1996 ISBN 973-9131-476.
De la Troia la Tusculum, PAIDEIA, Bucureşti, 1998, ISBN 973-9393-039.
Tatăl, fiul şi spiritul uman, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-72-7.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin - român, Lumina Lex, Bucureşti, 2001, ISBN 973-588-359-7.
Apostolica et Patristica, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2002, ISBN 973-8433-00-2.
Patristica perennia. Părinţi de limbă latină, Editura Universităţii de Vest Timişoara, 2004, ISBN 973-8433-50-9.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin-român, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Universul juridic, Bucureşti, 2012, ISBN 978-973-127-750-9. 202 (101) p.
Patristica perennia aucta, Părinţi de limbă latină şi scrierile lor, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2012, ISBN 978-973-125-365-7. 293 p.
Terminologie latină. Ieri. Azi., Editura Universității de Vest din Timișoara, 2015, ISBN 978-073-125-461-6. 214 p.
Dan Negrescu, Dana Percec, Periplu prin malefic. Un eseu lucrat pe surse, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 217 p., ISBN 978-973-125-531-6.
Dan Negrescu, Dana Percec, Excerpte veninoase și onirice. Eseu despre doi frați, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 252 p.
Dan Negrescu, LECȚIE ROMANĂ, prefață Cristian Pătrășconiu, postfață Dana Percec, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 254 p. ISBN 978-973-125-601-6.
Dan Negrescu, VIA ROMANA, praeverbum Dana Percec, postverbum Cristian Pătrășconiu, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2019, 256 p. ISBN 978-973-125-678-8.
Dan Negrescu, LEGISTUL CUVINTELOR, praeverbum Dana Percec (Lecția cercului sau de la formă la cuvântul rostit), pp. 9-16, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2020, 186 p., ISBN 978-973-125-811-9.
Dan Negrescu, Dana Percec, Quinta medievală, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, vol.I 371 p., ISBN 978-973-125-832-4. Vol. II, 258 p., ISBN 978-973-125-833-1.
Dan Negrescu, Patristica perennia aucta. Părinți de limbă latină și scrierile lor, ediția a II-a, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, 268. P. ISBN 978-973-125-868-3.
Traduceri
Pico della Mirandola, Raţionamente sau 900 de teze. Despre demnitatea omului, traducere şi note de Dan Negrescu, studiu introd. de Gheorghe Vlăduţescu, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991, ISBN 973-44-0014-2.
Spinoza, Tratat despre îndreptarea intelectului, traducere şi note de Dan Negrescu, prefaţă de Viorel Colţescu, Editura De Vest, Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0125-X.
Augustin, Soliloquia şi Sermones, studiu introductiv, traducere şi note de Dan Negrescu, Editura de Vest Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0161-6.
Pierre Abelard, Etica, traducere şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1994, ISBN 973-9131-05-0.
Sfântul Ambrozie, Imnuri, traducere şi introducere de lect. dr. Dan Negrescu, în Sfântul Ambrozie. Scrieri, partea a II-a, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 1994, ISBN 973-912-28-3.
Descartes, Expunere despre metodă, traducere din limba latină şi note lexicale de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-37-9.
Heloise şi Abelard, Autoportrete epistolare, introducere, traducere din limba latină şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-35-2.
Toma d’Aquino, Despre Fiinţă şi Esenţă, traducere, note şi biografie de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-36-0.
Sfântul Ieronim, Despre bărbaţii iluştri şi alte scrieri, introduceri, traduceri şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1997, ISBN 973-9131-74-3.
Sfântul Ieronim, Dialog împotriva luciferienilor, introd., trad. şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-45-x.
Sfântul Ieronim, Pilduitoare vieţi de eremiţi, Studiu introductiv, introduceri şi traduceri de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2006.
Sfântul Ieronim, Apologie şi rânduială, studii introductive, traduceri şi note de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2008.
Carmina Burana, traducere din latină Dan Negrescu, Paideia, 2009.
Fericitul Ieronim, Epistole, volumul I, Părinţi şi scriitori bisericeşti, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2013, Traduceri de Dan Nicolae Negrescu,..., p. 43-50, 93-95, 156-205, 205-208, 208-210, 214-216, 260-263, 275-277, 282-285. (75p.), ISBN 978-606-8495-46-0.
Heloise și Abelard, Dincolo de epistole, introducere, traducere din limba latină și note de Dan Negrescu, Editura Universității de Vest din Timișoara, 2016, ISBN 978-973-125-511-8.
Clement Alexandrinul, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Grigore Teologul Fericitul Ieronim, Fericitul Augustin, Scrieri cu tematică pedagogică, Basilica, București, 2016, trad. Dan Negrescu pp. 420-470., ISBN 978-606-29-0136-3.
Fericitul Ieronim, Epistole, Volumul al II-lea, Părinți și scriitori bisericești, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, București, 2018, traduceri de Dan Negrescu…, p. 146-157, 163-165, 187-192, 207-210, 258-269. (32 p.) ISBN 978-606-29-0289-6.
Publicaţii didactice
Texte latine din antichitatea creştină. Antologie de texte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1994.
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Literatură latină. Autori creştini. Curs, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Invariante clasice în literatura română, Curs pentru masterat, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 2008.
Beletristică
Epistolar imperial, Editura Paideia, Bucureşti, 1998.
O mitologie timişoreană - MEHALA, Editura Marineasa, Timişoara, 1998.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Editura Marineasa, Timişoara 1999.
Do ut des. Breviar despre cerşit, Editura Marineasa, Timişoara 2000.
Însemnările Sfântului Renatus, Editura Marineasa, Timişoara, 2001.
Trilogie imperială, Editura Marineasa, Timişoara, 2002 (premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Timişoara, 2003).
Raport despre starea na(ra)ţiunii, Editura Marineasa, Timişoara, 2003.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Ediţia a II-a cu trei poveşti noi, Marineasa, 2005 (apărut 2006)
Romanul lui Constantin, Marineasa, 2005 (apărut 2006).
TABLOU cu siguranţă, Marineasa, 2007.
TABLOU CU siguranţă şi înţelesuri, Marineasa, 2009.
Mehala din ceruri. O mitologie pentru cunoscători, Marineasa, 2010.
TABLOU (dintr-o expoziţie) CU SIGURANŢĂ şi înţelesuri, Editura Universităţii de Vest din Timişoara, 2013. 350 p.
ESEU despre pledoariile patristice ale răului, Eurostampa, Timișoara, 2015. ISBN 978-606-569-959-0. 78 p. 125-474-6.
Trilogie imperială, Precuvânt de Dana Percec, ediția a II-a revizuită, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2016. ISBN 978-973-125-501-9.
MEHALA. O poveste, cu o prefață de Otilia Hedeșan, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 254 p., ISBN 978-973-125-533-0.
Prezent în antologii
Timişoara între paradigmă şi parabolă, ediţie de Eleonora Pascu, Editura Excelsior, 2001, p. 124-125 (Castanii paşei).
Pagini despre Banat, coordonatori Diana Dincă, Mihai Ciucur, Editura Marineasa, 2011, p. 253-258. (Toamna paşei din Mehala).
Centurion sau sutaș (?), în volumul 100. Gânduri și ipostaze. Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, p. 125-131.
Prezenţe în antologii: Timişoara între paradigmă şi parabolă,Timişoara, Editura Excelsior, 2001. Premii literare: Premiul pentru proză al Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România (2003).