Pe cînd mergea confuz prin parc, Nepricepînd ce i se-ntâmplă, L-a luat de mână un copil Și l-a condus până la banca Unde stătea o doamnă-n gri. – Bunico, hai să-l luăm acasă Pe bietul om! -Dar ce-a pățit? – Nici nu mai știe cum îl cheamă Și nici de […]
Cine-ți mai întinde azi o Mini- mobră când ești sub lini- e după admiterea la ghizi turistici pentru omizi la vârsta de câteva strănuturi distanță de-a fi fluturi, fără să-ți ceară, în schimb, altceva decât să te plimbi până umpli cu florile părului tău Poienele Mărului?
Sylvia Plath Maci în octombrie În această dimineață, nici norii de soare nu-și pot duce rochiile Nici femeia din ambulanță A cărei inimă roșie înflorește, miraculos, prin palton — Un cadou, un dar de iubire Nicidecum cerut De cerul Palid și înfricoșător Care-și aprinde monoxizii de carbon […]
Dialoguri și repere. Podcast SPANDUGINO. Cu Andrei CORNEA:
Să nu poți adormi, Scăpând pentru un timp Din nume și contur, Să nu te liniștești, Topindu-te in vag, Până cînd îți dispari, Pedeapsa de-a fi treaz, De-a nu te mântui, Uitând de tine-n somn…
Nu aveam câte răngi aș fi vrut, La țigănci când citeam, ca Rocky, prin pleoapele ochi- lor, totul în Cine- ma Patria despre tine.
Florence Welch Furie Mă tem că întrăm într-o epocă a furiei, Acolo unde numai furia va fi considerată un atu Iar cel blând va fi batjocorit, apoi mâncat. Celor cu vocile blânde li se vor tăia limbile, Ca pedeapsă pentru a nu le fi folosit corect Nu știai – […]
Textura poemului meu e intermitentă. Versurile-mi adie prin Europa, cu zumzetul altei limpezimi. Aștept limbajul afectiv și ritmul unei concentrări metafizice. Pe terasele Europei cântă absența, dicteul și lumina blindată. Nu am iahturi, decât senzații și moduri diferite de a trăi. Citesc Carl Sandburg despre optimismul democratic , despre haosul […]
Dintotdeauna a existat şi o intelectualitate carieristă, capabilă, senin argumentat, de cele mai abjecte trădări, delaţiuni şi felaţiuni şi, ca atare, obiect al cumpărării, sau res mancipi conform dreptului roman (referirea se face la sclavi însă), în ciuda faptului că un alt principiu juridic, tot roman, spune că „nimeni nu […]
prietenii mei se întristează când moare cineva share-uiesc necazurile altora și consideră că asta e maximul pe care pot să-l facă dau like la fiecare poză pe care o postez se ceartă cu istoria scurtează universul imortalizează farfurii pline și beau neputincioși la masă cu moartea
