Articles by: Felix Ofițeru

Suntem ceea ce iubim

Suntem ceea ce iubim

Somelier de cafea și de poezie, Iubesc arta, deci sunt haos. Tăietor de catifea pe inimă, Iubesc poezia, deci sunt sincer și trist. Mirat căzut din cea genune ca un Hrist.  De la fecioară arsă de la pană la rug iubesc vocea ta, deci sunt muzică în amurg. Nu putem […]

by · 11 mai 2022 · 0 comments · Agora, Punktul sensibil
Nostalgizarea

Nostalgizarea

Nu știu de unde nevoia asta de a împiloniza prăpăstiile de-a-mblânzi abisurile de a picta cu lacrimi de sânge ca poeții arabi fragilizați de aripa lui Azrail înnod niște prăpăstii topite și reformate reabisalizate prin lianele ce-mi par intergalactice   Nu știu de unde nevoia asta  de a deschide genuni […]

by · 22 februarie 2022 · 0 comments · Cultura, Literatura
Fuga spiralei

Fuga spiralei

stau lipit de oglindă ca un năvod de lumină încercând să-mi amintesc mileniul intrauterin când stăteam cu obrazul rezemat de întuneric plutind în lichidul acela un fel de  lacrimi de magneți amniotic îi spunea sau amnezic mi-e așa dor de  marsupiul discului de stele și să înot printre coloane bătând […]

by · 4 ianuarie 2022 · 0 comments · Agora, Punktul sensibil
Emp(h)atikon

Emp(h)atikon

cât de departe sunt de estetică și de toate sferele înalte mă doare existența mea imediată e o existență între mine și binecuvântarea de a-mi curge otrava mireană din suflet mi-e amar de toate bucuriile infestate și toate comunicările ce trebuie renăscute de undeva de sus din adânc și de […]

by · 29 decembrie 2021 · 0 comments · Cultura, Literatura
Și respirațiile sunt planete

Și respirațiile sunt planete

urlu în întunericul serii  crăpat ca de fulgere ca un ou de pana lăuntrică ce se naște vocea din adâncul unei mlaștini violete își picură otravă din vârful daltei sunt ca bolta palatină a șarpelui  ce se adapă din propriile picături la intervale dalta care mănâncă piatra marmura culoarea acrișoară […]

by · 20 octombrie 2021 · 0 comments · Agora, Punktul sensibil
Colecționarul-muzeograf

Colecționarul-muzeograf

vocile tuturor mi se aburesc pe dosul frunții de sticlă și vocea mea șanjantă, apele ei – vocile altora sub fruntea mea  un muzeu de voci în care tăcerile sunt amputate sau cum oare aș putea să detectez vocea pneumatică? doar vecernia eternă din capul meu care amputează tăcerile…   […]

by · 16 octombrie 2021 · 0 comments · Agora, Punktul sensibil