akcept 64
Spune-mi dacă ieși, astă-seară, cash, ca, de la mărunt, să fiu tot cărunt.
Spune-mi dacă ieși, astă-seară, cash, ca, de la mărunt, să fiu tot cărunt.
Welton Smith Malcolm nu mă pot dezlipi de vocea ta. unde sunt nu am liniște. vântul nu suflă destul de puternic pentru a înlătura necurățenia și-mi aud țipetele de departe. o față slabă, osoasă de culoarea cuprului intens zâmbetul. nasul subțire și nările largi. Betty – în […]
Dac-ai fi fost aici, El nu ar fi murit, Azi e a patra zi, De când l-am îngropat. Dar unde te duci, Doamne? De ce destupi mormântul Dând piatra laoparte? Acum e prea târziu, Iar el se descompune… Dar când îl chemi afarã, El totuşi se ridicã Şi iese dinãuntru, […]
din punct de vedere etimologic – fonetic nu ar fi decât o rotacizare, adică salutare devine sărutare, a săruta. Desigur, precum cărțile și cuvintele își au viețile, sorții lor. Dacă la romani înțelesul era în limitele vieții sociale, mergând în sus până la a-l aclama oficial pe împărat, iar „în […]
E o tăcere densă, minerală între noi pulsează ‘n ea, mici, vinișoarele de apă, te udă cînd zimbești a întrebare și mă încerci cu dinții cum se încearcă-un ban de aur, să vezi dacă mă doare. Te plac primordial, ca o ameobă cu brațele ‘nvîrtite ‘n jurul tău, Fierbinte ‘ți […]
Toposul liric al volumului „Printre vînătorii de orbiˮ(autor : George Vulturescu, editura Junimea,2021)îl constituie burgul contemporan Zothmar, cetate erasmică, Codex medieval însuflețit de literele generaționale ale personajelor. Printre nervurile gravurii urbane, Ochiul Orb al poetului-heros equitans recunoaște, totuși,„firimituriˮ de inefabil, care îl îndrumă, pe sub bolți septentrional-expresioniste(Ingmar Bergman, Kierkegaard, Strindberg),către […]
Mare vânzoleală politic-mediatic-intelectuală în jurul noii legi a învățământului, fără a fi ceva… nou căci, nu știm a câta e, legea adică. Cum toată lumea se pricepe la fotbal și medicină, evident că mai ales învățământul e al tuturor, indiferent cât au parcurs și ce rezultate au avut. Nu putea […]
Vezi, cu noaptea sunt de-atâta timp împreună, încât mi-a dat totul — altfel, de ce-ar mai trăi cu o singură lună?
Wendy Rose Truganinny „Truganinny, ultima supraviețuitoare dintre tasmanieni, văzuse trupul împăiat și expus al soțului ei, și ultima ei dorință a fost să fie îngropată în pustietate sau aruncată în mare, ca trupul ei să nu îndure aceleași umilințe. Cu toate acestea, când a murit a fost împăiată […]
Să poți fi pretutindeni Și nicăieri anume, Să navighezi pe valul Minutului ce vine Din mările uitate, Îngândurând prezentul, Să fii îmbrățișarea Care alină dorul Departelui de-aproape…