din punct de vedere etimologic – fonetic nu ar fi decât o rotacizare, adică salutare devine sărutare, a săruta. Desigur, precum cărțile și cuvintele își au viețile, sorții lor. Dacă la romani înțelesul era în limitele vieții sociale, mergând în sus până la a-l aclama oficial pe împărat, iar „în jos” a vizita pe cineva pentru a-l saluta adică a-i ura sănătate, sărutul nostru a primit conotațiile erotice firești până la urmă; și spre a se deosebi de a pupa, lat. puppare, nu neapărat în bot, la început (vezi în DEX).
Dacă lucrurile s-ar fi oprit aici ar fi bine și azi, numai că avem o limbă vie din una nemuritoare. Ca atare, înțelesul erotic a mai făcut loc și altuia, ducând la sărutul neerotic, dezonorant însă din start.
Faptul că mulți dintre voinicii neamului nostru – presupuși „unși ai Domnului” – mergeau la Stambul spre a fi afirmați și confirmați de Poartă, nu ar reprezenta un impediment în a li se recunoaște totuși meritele, căci, în fond, își păzeau capul – la propriu – , iar pe acesta (spune înțelepciunea poporului) în poziția (a)plecată „sabia nu-l taie”. Supărător însă, până la implicații naționale pare a fi (rămas până azi) momentul în care – ne-o spun explicit cronicile – Vodă săruta papucul luminatului Padișah. Evident, urmașul Profetului voia să vadă până unde merge umilința ghiaurului în fața celui (mai) puternic care însă – cinste lui – se închina doar în fața lui Allah al cărui uns nu era însă nicidecum, înclinându-se la intrarea moscheii chiar dacă era călare.
Evident, era un sărut foarte îndepărtat de salut, făcându-ne să avem certitudinea că Vodă nu se simțea bine în umilitoarea postură încovoiată; de necrezut însă că o făcea spre binele poporului (său, după preluarea puterii). Pare că masa supusă era mai realistă decât noul domn de vreme ce (se) zicea că „schimbarea domnilor e bucuria nebunilor”. Precum azi, urma și atunci o nouă gașcă în deplinul înțeles al termenului analizat recent. Măruntul conducător creștin urma să-și trateze complexul de inferioritate după principiul „cui pe cui se scoate”, dar asta după întoarcerea acasă. Uneori măritul Sultan sărea cu calul de trei ori peste „candidatul” ghemuit la pământ. Aceleași vechi cronici românești ne spun că, ajuns la ai săi, cel recent umilit se defula: boierii îi sărutau mâinile dar și încălțările, mai ales cei suspectați de hainire avant la lettre. Boierul, scăpat cu capul, dar nu pe jos, își spală umilința îndurată în fața Curții, cerându-le credință trepădușilor din ogradă; slugi, slugoi, slujbași vin și sărută mâinile, dar mai ales încălțările (sau măcar le ating cu fruntea) stăpânului mulțumit că nu este el cel din urmă în lanțul celor care sărută.
Ce fac însă mărunțeii, importanți la curtea boierească și nu numai? Coboară mai departe și îi pun pe țărani să se umilească mai cu seamă că ei sunt prostimea, adică vorba Lăpușneanului „proști dar mulți”. Lanțul continuă: se revoltă și omul de jos dar constată că sub el nu mai e decât pământul care te sărută doar o dată în viață. Adică la fine. Și totuși, capodoperele rebreniene spre pildă, demonstrează că și țăranul umilit găsește remediul, orizontal însă: bea nemăsurat (palincă în Ardeal, vin și țuică în Regat) după care își bate nevasta că i-a turnat atâția copii, dar și pe aceștia când sar în apărarea ei. Insuficienta defulare îl face să treacă la patrupede: caii, cel mai adesea, câinele, deci „firesc” cele legate. Teologia nu a reușit în două milenii să probeze practicarea agresiunii fizice sub forma bătăii în lumea celor (presupuși) drepți, însă fiind noi aici de peste două mii de ani, vom accepta multimilenara înțelepciune a poporului nostru după care „bătaia e ruptă din Rai”. E evident că efectele ei trimit nu o dată în spațiul indicat.
Indiferent de sărutul umilitor, de sus până jos, e clar că are o singură cauză: patologica dorință de putere. Fiecare își dorește, pătimește chiar, să fie Padișah, Sultan, Țar peste cei „inferiori” lui. O scriere cu adevărat politologică, Ciocoii vechi și noi, face din Nicolae Filimon chiar un fin sociolog: firul e inconfundabil până azi: Vodă sărutase papucul, pentru a putea jumuli Țara, boierii pe al lui, Dinu Păturică săruta cu sârg papuci, șlapi, mâini, țăranii îi sărută membrele în neputință și fum de ardei iute.
O asemenea tradiție pluriseculară a papucului sărutat, a umilințelor înlănțuite nu se poate șterge prin trecerea timpului mai ales când o anumită supraviețuire se bazează pe principiul negativității, deci „mai rău să nu fie!”, nicidecum pe al posibilei interogații pozitive „ce-ar fi să fie (și) mai bine???” Chiar și în democrația noastră se menține pedagogia lui „nu-i voie, că iei bătaie!”, în paralel însă cu exhibarea mârlăniei și nesimțirii juvenile încurajate mediatic și nu numai. Că depindem ca spațiu – și astăzi – de câteva Stambuluri, e neîndoielnic, dar la câtă atenție și importanță ni se acordă, asta nu mai are nici o relevanță. Și, probabil, le convine multora, căci esențial e să fii lăsat să-ți strunești găinile, adică să-ți rezolvi găinăriile în ograda proprie. Gândul pigmeu „iar i-am păcălit și tot cum vrem noi o să fie”, devine dominanta fiecărei verigi.
Ca atare, regretabil, chiar dacă îi criticăm pe unii din imediata noastră vecinătate ca să facem pe plac Stambulurilor, în continuare nu putem saluta ca de la egal la egal în tradiția cetățenilor Imperiului, ci doar săruta neerotic în ciuda UE, NATO și alte abrevieri… Deci, totuși, „Deșteaptă-te, române!”.
Dan Negrescu
n. 5 iulie 1953, Timişoara.
Prozator, eseist, traducător. Studii: Liceul nr.6 Timişoara, Facultatea de Filologie, Secţia română-latină, Universitatea din Timişoara (1976). Profesii şi locuri de muncă: profesor, Liceul Agro-Industrial Timişoara (1976-1985); profesor, liceul Industrial nr.7 Timişoara şi la Liceul Maghiar din Timişoara (1985-1990); inspector şcolar pentru limbile română şi latină, la Inspectoratul Şcolar Judeţean Timiş (ianuarie-septembrie 1990); profesor universitar doctor, şeful Catedrei de limbi clasice la Facultatea de Litere a Universităţii de Vest din Timişoara (începând din 1996). Colaborează la: „Orizont, „Altarul Banatului, „Ariergarda", „Renaşterea Bănăţeană. Paralela 45", „Analele Universităţii din Timişoara", „Studii de literatură română şi comparată", „Signum" (Dresda), „Lumea liberă" (New York) etc.
PUBLICAȚII:
Volume:
Cărţi de autor
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, PAIDEIA, Bucureşti, 1996, ISBN 973-9131-45-0.
Literatură latină. Autori creştini, PAIDEIA, Bucureşti, 1996 ISBN 973-9131-476.
De la Troia la Tusculum, PAIDEIA, Bucureşti, 1998, ISBN 973-9393-039.
Tatăl, fiul şi spiritul uman, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-72-7.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin - român, Lumina Lex, Bucureşti, 2001, ISBN 973-588-359-7.
Apostolica et Patristica, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2002, ISBN 973-8433-00-2.
Patristica perennia. Părinţi de limbă latină, Editura Universităţii de Vest Timişoara, 2004, ISBN 973-8433-50-9.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin-român, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Universul juridic, Bucureşti, 2012, ISBN 978-973-127-750-9. 202 (101) p.
Patristica perennia aucta, Părinţi de limbă latină şi scrierile lor, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2012, ISBN 978-973-125-365-7. 293 p.
Terminologie latină. Ieri. Azi., Editura Universității de Vest din Timișoara, 2015, ISBN 978-073-125-461-6. 214 p.
Dan Negrescu, Dana Percec, Periplu prin malefic. Un eseu lucrat pe surse, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 217 p., ISBN 978-973-125-531-6.
Dan Negrescu, Dana Percec, Excerpte veninoase și onirice. Eseu despre doi frați, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 252 p.
Dan Negrescu, LECȚIE ROMANĂ, prefață Cristian Pătrășconiu, postfață Dana Percec, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 254 p. ISBN 978-973-125-601-6.
Dan Negrescu, VIA ROMANA, praeverbum Dana Percec, postverbum Cristian Pătrășconiu, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2019, 256 p. ISBN 978-973-125-678-8.
Dan Negrescu, LEGISTUL CUVINTELOR, praeverbum Dana Percec (Lecția cercului sau de la formă la cuvântul rostit), pp. 9-16, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2020, 186 p., ISBN 978-973-125-811-9.
Dan Negrescu, Dana Percec, Quinta medievală, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, vol.I 371 p., ISBN 978-973-125-832-4. Vol. II, 258 p., ISBN 978-973-125-833-1.
Dan Negrescu, Patristica perennia aucta. Părinți de limbă latină și scrierile lor, ediția a II-a, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, 268. P. ISBN 978-973-125-868-3.
Traduceri
Pico della Mirandola, Raţionamente sau 900 de teze. Despre demnitatea omului, traducere şi note de Dan Negrescu, studiu introd. de Gheorghe Vlăduţescu, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991, ISBN 973-44-0014-2.
Spinoza, Tratat despre îndreptarea intelectului, traducere şi note de Dan Negrescu, prefaţă de Viorel Colţescu, Editura De Vest, Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0125-X.
Augustin, Soliloquia şi Sermones, studiu introductiv, traducere şi note de Dan Negrescu, Editura de Vest Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0161-6.
Pierre Abelard, Etica, traducere şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1994, ISBN 973-9131-05-0.
Sfântul Ambrozie, Imnuri, traducere şi introducere de lect. dr. Dan Negrescu, în Sfântul Ambrozie. Scrieri, partea a II-a, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 1994, ISBN 973-912-28-3.
Descartes, Expunere despre metodă, traducere din limba latină şi note lexicale de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-37-9.
Heloise şi Abelard, Autoportrete epistolare, introducere, traducere din limba latină şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-35-2.
Toma d’Aquino, Despre Fiinţă şi Esenţă, traducere, note şi biografie de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-36-0.
Sfântul Ieronim, Despre bărbaţii iluştri şi alte scrieri, introduceri, traduceri şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1997, ISBN 973-9131-74-3.
Sfântul Ieronim, Dialog împotriva luciferienilor, introd., trad. şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-45-x.
Sfântul Ieronim, Pilduitoare vieţi de eremiţi, Studiu introductiv, introduceri şi traduceri de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2006.
Sfântul Ieronim, Apologie şi rânduială, studii introductive, traduceri şi note de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2008.
Carmina Burana, traducere din latină Dan Negrescu, Paideia, 2009.
Fericitul Ieronim, Epistole, volumul I, Părinţi şi scriitori bisericeşti, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2013, Traduceri de Dan Nicolae Negrescu,..., p. 43-50, 93-95, 156-205, 205-208, 208-210, 214-216, 260-263, 275-277, 282-285. (75p.), ISBN 978-606-8495-46-0.
Heloise și Abelard, Dincolo de epistole, introducere, traducere din limba latină și note de Dan Negrescu, Editura Universității de Vest din Timișoara, 2016, ISBN 978-973-125-511-8.
Clement Alexandrinul, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Grigore Teologul Fericitul Ieronim, Fericitul Augustin, Scrieri cu tematică pedagogică, Basilica, București, 2016, trad. Dan Negrescu pp. 420-470., ISBN 978-606-29-0136-3.
Fericitul Ieronim, Epistole, Volumul al II-lea, Părinți și scriitori bisericești, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, București, 2018, traduceri de Dan Negrescu…, p. 146-157, 163-165, 187-192, 207-210, 258-269. (32 p.) ISBN 978-606-29-0289-6.
Publicaţii didactice
Texte latine din antichitatea creştină. Antologie de texte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1994.
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Literatură latină. Autori creştini. Curs, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Invariante clasice în literatura română, Curs pentru masterat, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 2008.
Beletristică
Epistolar imperial, Editura Paideia, Bucureşti, 1998.
O mitologie timişoreană - MEHALA, Editura Marineasa, Timişoara, 1998.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Editura Marineasa, Timişoara 1999.
Do ut des. Breviar despre cerşit, Editura Marineasa, Timişoara 2000.
Însemnările Sfântului Renatus, Editura Marineasa, Timişoara, 2001.
Trilogie imperială, Editura Marineasa, Timişoara, 2002 (premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Timişoara, 2003).
Raport despre starea na(ra)ţiunii, Editura Marineasa, Timişoara, 2003.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Ediţia a II-a cu trei poveşti noi, Marineasa, 2005 (apărut 2006)
Romanul lui Constantin, Marineasa, 2005 (apărut 2006).
TABLOU cu siguranţă, Marineasa, 2007.
TABLOU CU siguranţă şi înţelesuri, Marineasa, 2009.
Mehala din ceruri. O mitologie pentru cunoscători, Marineasa, 2010.
TABLOU (dintr-o expoziţie) CU SIGURANŢĂ şi înţelesuri, Editura Universităţii de Vest din Timişoara, 2013. 350 p.
ESEU despre pledoariile patristice ale răului, Eurostampa, Timișoara, 2015. ISBN 978-606-569-959-0. 78 p. 125-474-6.
Trilogie imperială, Precuvânt de Dana Percec, ediția a II-a revizuită, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2016. ISBN 978-973-125-501-9.
MEHALA. O poveste, cu o prefață de Otilia Hedeșan, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 254 p., ISBN 978-973-125-533-0.
Prezent în antologii
Timişoara între paradigmă şi parabolă, ediţie de Eleonora Pascu, Editura Excelsior, 2001, p. 124-125 (Castanii paşei).
Pagini despre Banat, coordonatori Diana Dincă, Mihai Ciucur, Editura Marineasa, 2011, p. 253-258. (Toamna paşei din Mehala).
Centurion sau sutaș (?), în volumul 100. Gânduri și ipostaze. Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, p. 125-131.
Prezenţe în antologii: Timişoara între paradigmă şi parabolă,Timişoara, Editura Excelsior, 2001. Premii literare: Premiul pentru proză al Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România (2003).
