Marta

Dac-ai fi fost aici,
El nu ar fi murit,
Azi e a patra zi,
De când l-am îngropat.

Dar unde te duci, Doamne?
De ce destupi mormântul
Dând piatra laoparte?
Acum e prea târziu,
Iar el se descompune…

Dar când îl chemi afarã,
El totuşi se ridicã
Şi iese dinãuntru,
Înfãşurat în giulgiu.

În timp ce îl dezlegi
Şi îi descoperi chipul,
Pare cã n-ar fi Lazãr,
Pe care îl ştiam.
Se mişcã şi se uitã
La noi ca printr-o ceaţã
În care ne-a pierdut.

Din toţi, numai cu Tine
S-ar regãsi acasã,
Dar tu nu mai ai timp,
Cãci Ţi se-apropie Ceasul…

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *