Welton Smith
Malcolm
nu mă pot dezlipi
de vocea ta.
unde sunt
nu am liniște. vântul
nu suflă destul de
puternic pentru a înlătura necurățenia
și-mi aud țipetele de departe.
o față slabă, osoasă
de culoarea cuprului intens
zâmbetul.
nasul subțire și nările
largi. Betty – în tăcere
după miezul nopții. mâna ta
moale pe spatele ei. îi săruți
gâtul tandru
sub urechea dreaptă.
ea se întoarce
cu fața la tine se arcuiește
asezându-și capul pe pieptul tău.
braţele ei alunecă
în jurul gâtului tău. respiri adânc.
e liniște. în acel moment
știai
despre ce era vorba.
vocea ta
e în mine; mi-am împrumutat inima
în schimbul
vocii tale.
în harlem
de-a lungul bulevardului. kilometri
de la inimă la inimă.
întins pe trotuar
un om vlăguit căruia îi curgeau balele
cândva, un om credincios
își ține sticla încleștată în mâini.
plin de urină. cere să-l respecți
fiindcă străbunica lui
a fost o optime cherokee.
în acel moment, ai știut.
în berkeley
evreica corpolentă își îndepărtează
șuvița șaten de pe față spunându-ți
că ar dori să te ajute –
să-ți dea puțin din timpul ei.
tu știai.
în Birmingham „fato, fă o mișcare”.
nu cumva să
întârzii la școala duminicală.”
nu în dimineața asta –
a fost să fie. tu știai.
uneori
lumina se joacă pe genele mele
când ochii mei
sunt aproape închiși-
crom abastră, aurie
purpurie şi palidă
gheața verde a luminii
trecând rapid prin genele mele –
fantastic –
sunetul Meccăi
înăuntrul tău. tu știai.
bărbatul
dinlăuntrul tău; bărbații
din tine cu care te-ai luptat.
iar lupta împotriva bărbaților din tine
a dat o nebunie
duhnind a rahat.
ai coborât adânc în sufletul tău
ai apucat nebunia asta
ai rostogolit-o ca pe-o minge vâscoasă
și ți-ai ridicat brațul în sus
s-o arunci
acum atingi zonele
inimii mele. tu știi sângele
meu și vezi
de unde vin lacrimile mele.
văd fiara din mine
și-mi controlez nebunia;
nu ești singură –
în inima mea sunt multe
morminte fară nume.
Welton Smith (1940-2006) poet american născut în Houston, Texas, este autorul colecției de poezii “Penetration” (1972) și a unei piese de teatru “The Roach Riders”. Grupajul de poeme cu titlul “Malcolm” conține un număr de elegii scrise după moartea pastorului și activistului pentru drepturile omului, Malcolm X, care a fost asasinat în 1965. Selecția de poeme “Malcolm” a fost inclusă în colecția “Black Fire: An Antology of Afro-American Writting (1968).
Welton Smith
Malcolm
i cannot move
from your voice.
there is no peace
where i am. the wind
cannot move
hard enough to clear the trash
and far away i hear my screams.
the lean, hard-bone face
a rich copper color.
the smile. the
thin nose and broad
nostrils. Betty-in the quiet
after midnight. your hand
soft on her back. you kiss
her neck softly
below her right ear.
she would turn
to face you and arch up–
her head moving to your chest.
her arms sliding
round your neck. you breathe deeply.
it is quiet. in this moment
you knew
what it was all about.
your voice
is inside me; i loaned
my heart in exchange
for your voice.
in harlem, the long
avenue blocks. the miles
from heart to heart.
a slobbering emaciated man
once a man of god sprawled
on the sidewalk. he clutches
his bottle. pisses on himself
demands you respect him
because his great grandmother
was one-eighth cherokee.
in this moment, you knew.
in berkeley the fat
jewess moves the stringy brown
hair from her face saying
she would like to help you–
give you some of her time.
you knew.
in birmingham “get a move
on you, girl. you bet’not
be late for sunday school.”
not this morning–
it is a design. you knew.
sometimes
light plays on my eyelashes
when my eyes
are almost closed–
the chrome blues and golds
the crimson and pale
ice green the swift movements
of lights through my lashes–
fantastic–
the sound of mecca
inside you. you knew.
the man
inside you; the men
inside you fought.
fighting men inside you
made a frenzy
smelling like shit.
you reached into yourself–
deep–and scooped your frenzy
and rolled it to a slimy ball
and stretched your arm back
to throw
now you pace the regions
of my heart. you know
my blood and see
where my tears are made.
i see the beast
and hold my frenzy;
you are not lonely–
in my heart there are many
unmarked graves.
