E o tăcere densă, minerală între noi
pulsează ‘n ea, mici,
vinișoarele de apă,
te udă cînd zimbești a întrebare
și mă încerci cu dinții
cum se încearcă-un ban de aur,
să vezi dacă mă doare.
Te plac primordial,
ca o ameobă
cu brațele ‘nvîrtite ‘n jurul tău,
Fierbinte ‘ți urmăresc pe trup
rotundul moale de vocale
și vîrful dinte
consoane încă adormite
Spate ‘n spate
într-un duel al inocenților
te tac și eu și tu mă taci
sau poate
din prea înalt ori prea adînc
va fumega strigătul mut
Tăcerea
e-un fel de-a spune
Te iubesc!
de tout mon coeur
(de împrumut…
