San Telmo, cel mai pitoresc cartier din Buenos Aires. Ne aflăm în metropola argentiniană cu treisprezece milioane de locuitori. Corin Braga și cu mine hălăduim pofticioși după oraș și arome; pentru Corin, în poveștile mele de călătorie, prefer numele personajului său de roman, Anir; precizez lucrul acesta ca toată lumea […]
Unul dintre lucrurile pe care le-am gustat grozav la Buenos Aires (în această toamnă de pomină, la șapte ani după prima descindere acolo în căutarea lui Ernesto Sábato, în 2006, când am și ajuns la grădina jungloidă a prozatorului și în casa lui dinafara metropolei, în Santos Lugares) a fost […]
1. Laura Covaci – spaime și angoase Laura Covaci (născută în 1964) este, cu siguranță, pictorița pe care o cunosc de la începuturile ei, cu toate etapele sale creatoare – de la personajele diforme din foarte tinerețea ei, la făpturile postumane și la păpușile recreate mult mai târziu, la maturitate. […]
Cam de vreo cinci ani de zile îl urmăresc, ca un gourmet de taină și de la distanță, pe pictorul Adrian Ghenie (băimărean, născut în 1977, cu studii de arte plastice la Cluj; astăzi el este, probabil, cel mai bine vândut pictor român în străinătate). La început m-a izbit vizual […]
Harfista locuia într-o odaie în formă triunghiulară ce avea în mijloc o canapea ca un melc răsucit. Acolo se așeza Harfista atunci când începea să cânte la corzile din fir de pescuit, după ce își punea mănușile din macrame prinse cu butoni de umeri. Pe degetele sale cu rizomi, Harfista […]
Cine hobbitează, are noroc. Poveștile curg și cad clipocind, pe îndelete, trebuie doar să ai răbdare cu ele, să te dedulcești cu lentoarea, cu fluxul lor lenevos. Omuleții închipuiți nu mai prididesc să sclipească precum licuricii, iar eu le dau să guste păhăruțe cu Chartreuse (da, da, tocmai din Alpi, […]
Django Unchained (în regia lui Quentin Tarantino) și Holy Motors (în regia lui Leos Carax) au fost cele mai ciudate filme din 2012. Ciudate, dar bijuterite iscusit, spre norocul lor. Spun lucrul acesta, întrucât sunt o gurmandă a filmelor stranii. Quentin Tarantino nu are de ce să renunțe la stilul […]
În 2012, două filme m-au atins sufletește în mod aparte: „După dealuri” (în regia lui Cristian Mungiu) și „Amour” (în regia lui Michael Haneke). „După dealuri” produce un catharsis lent care își face efectul doar la câteva ore ori zile ori chiar săptămâni după vizionare. Cel puțin așa a funcționat […]
Între memorie şi uitare, astăzi. Am vorbit de multe ori despre relația aceasta, între memorie și uitare. Iar ca analistă a mentalităţilor (scriind despre suferința din închisori și lagăre – vezi teza mea de doctorat – „Călătorie spre centrul infernului. Gulagul în conștiința românească”, publicată în două ediții -1998, 2005) […]
