Precizare: Dacă nu ar fi fost T. O. Bobe să îmi aducă aminte că în 26 august a fost centenarul nașterii lui Julio Cortázar, aș fi uitat cu nerușinare (am chiar uitat, fiind eu în Elada, pe o insulă îndepărtată). Acum că Teo mi-a adus aminte, nu doar că îi […]
Precizare: Dacă nu ar fi fost T. O. Bobe să îmi aducă aminte că în 26 august a fost centenarul nașterii lui Julio Cortázar, aș fi uitat cu nerușinare (am chiar uitat, fiind eu în Elada, pe o insulă îndepărtată). Acum că Teo mi-a adus aminte, nu doar că îi […]
Precizare: Dacă nu ar fi fost T. O. Bobe să îmi aducă aminte că în 26 august a fost centenarul nașterii lui Julio Cortázar, aș fi uitat cu nerușinare (am chiar uitat, fiind eu în Elada, pe o insulă îndepărtată). Acum că Teo mi-a adus aminte, nu doar că îi […]
Precizare: Dacă nu ar fi fost T. O. Bobe să îmi aducă aminte că în 26 august a fost centenarul nașterii lui Julio Cortázar, aș fi uitat cu nerușinare (am chiar uitat, fiind eu în Elada, pe o insulă îndepărtată). Acum că Teo mi-a adus aminte, nu doar că îi […]
Precizare: Dacă nu ar fi fost T. O. Bobe să îmi aducă aminte că în 26 august a fost centenarul nașterii lui Julio Cortázar, aș fi uitat cu nerușinare (am chiar uitat, fiind eu în Elada, pe o insulă îndepărtată). Acum că Teo mi-a adus aminte, nu doar că îi […]
Aveam șaptesprezece ani și mă pregăteam să candidez la medicină, când am citit în românește trei povestiri de-ale maestrului Gabriel: una despre un înger bătrân, alta despre cel mai frumos înecat din lume, iar a treia despre candida Erendira. Aceste trei povestiri mi-au schimbat viața pentru totdeauna, întrucât am ales, […]
Eram în clasa a unsprezecea (prin 1980) când am aflat că Nichita Stănescu va ajunge la Cluj și va putea fi văzut în carne și oase. De citit îl citisem și îl comentasem cu tatăl meu (coleg de facultate, odinioară, cu Nichita), care clama adesea, prin apartamentul nostru strâmt, după […]
Nu m-am mirat defel atunci când am zărit avionul firmei Lufthansa, în miniatură, din plastic gros, folosit ca loc de joacă, în aeroportul din Munchen, printre bistrouri, magazine de haine, pantofi și ziare. Și, în general, prin vânzoleala previzibilă pe care o presupune un aeroport. Avioanul de joacă era, așezat, […]
Dacă ar putea fi ghicit orașul acesta, s-ar răspândi destule mirozne deasupra văzduhului. Printre ulicioare și cafenele, curți interioare și pilaștri, mirodenii, prăvălii de ceaiuri (Ali Baba, majoritatea), chiar orașul, cu toate credințele lui bifurcate, stă sprijinit pe labe și coadă și pufăie din narghilea. Muezinul se-aude ca un ceasornic, […]
Pălării, gulere, pantofi, cărți poștale, ace de păr, agrafe, borcane, dantelă, fâșii de rochie, afișe, fotografii, discuri, acordeoane, – toate sub sticla muzeului acum, în insectarul oficial din Buenos Aires, unde oricine se poate scufunda, chiar dacă nu dansează tango. Academia de tango din metropola argentiniană se găsește la etajul […]
