Cortazariana (El padrino din strada Florida). Și o poveste despre o librărie teatrală

Unul dintre lucrurile pe care le-am gustat grozav la Buenos Aires (în această toamnă de pomină, la șapte ani după prima descindere acolo în căutarea lui Ernesto Sábato, în 2006, când am și ajuns la grădina jungloidă a prozatorului și în casa lui dinafara metropolei, în Santos Lugares) a fost libraria Ateneo, de pe strada Florida, al cărei naș (oficial) – el padrino – este Julio Cortázar. Am adăstat în acea librărie într-o zi friguroasă de sâmbătă, plină de cafele și ceaiuri de mate cocido (acesta merită băut întotdeauna fără zahăr, doar verde palid ori maroniu), și-am re-re-recitit pe îndelete primul capitol din Rayuela (Șotron), ediția de lux, omagială, la 50 de ani de la apariția romanului. Acum șapte ani am fost oarecum tristă, văzând în librărie, desfășurate pe mulți metri, profesionist, fotografiile tulburătoare, crepusculare, ale lui Cortázar. De data aceasta, am fost, nu știu de ce, voioasă și jucăușă, de parcă mi-aș fi dorit să fiu un duende (adică un spiriduș hispanic) care să-l înghiontească pe El Padrino să facă pași din fotografii și să iște ceva, un mic scandal, vreun leșin, o păcăleală, o fugă. ORICE.

Îmi place enorm Buenos Aires, pentru că este un oraș spectaculos al librăriilor. Acestea sunt puzderie și puhoi. Cea mai grozavă dintre ele este Librăria Ateneo din strada Santa Fé, care este găzduită într-un teatru construit în 1912. Fostul teatru a devenit librărie acum zece ani: e o plăcere să bei cafea și ceai aici, ori să citești tihnit în loje, mai ales că librăria teatrală (cum o numesc eu) este deschisă de la 10 dimineața până la miezul nopții. Rai de-a binelea pentru cititoarea de mine, care are norocul să știe limba spaniolă.

Ca să se bucure și alți pasionați ai lecturii, atașez acestui textuleț de plăcere destule fotografii cu Librăria Ateneo în varianta ei teatrală și elegantă.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *