Adora

Alerg în cârje
fugărit de
lupi;
mă-mpiedic și cad
cu obrazul pe-o
piatră.
Haitele mă-nconjoară,
fiara se apropie
cu colții rânjiți și mușcă din mine,
se hrănește cu trupul meu,
bea din sângele meu
și valea răsună
de urletele lupilor
înfometați.
Mâine
trupul meu,
sângele meu,
se vor transforma în fecale de lup.
Adora cu ochii de lună
pe cine vei mai iubi
de acum?
Trupul meu
e în burțile lupilor.
Din mine ți-a rămas numai
duhul,
numai suflarea.
Să mă iubești Adora !
căci sângele meu
picură-n lacrimile lupilor
într-un colț de pădure.
Să nu mă uiți,
să nu mă uiți niciodată Adora !

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *