Scrisoare către mine însumi

Mai ții minte
ce tineri eram ?
Eu aveam 21 de ani
iar tu 19.
Stam tolăniți amândoi
pe deal, la umbră
sub plop.
Eu tolănit într-o rână,
tu pe spate cu capul
pe brațul meu…
Aveam părul lung
care-mi cădea peste umeri.
Tu aveai părul lung și negru
până la șolduri
iar mâinile mele
alunecau înfometate
pe sânii tăi.
După un timp
ne-am ridicat și am plecat.
Apoi nu ne-am mai văzut
un an.Când ne-am revăzut
vara următoare
te-ai apropiat de mine
și mi-ai zis ” bună!”
Eu am zâmbit și ți-am răspuns ” bună!”
și am început să ne vedem
din ce în ce mai des.Pe-nserat
ne plimbam pe vale
iar eu te-am apucat de mână.
Ai început să râzi
și atunci eu nu ți-am mai dat
drumul la mână
până când negrul nopții
ne-a-mbrățișat pe amândoi.

Și tot așa
ne-am tot întâlnit
seară după seară
și ne-mbrățișam
și ne sărutam
și-ți infigeai mâinile-n părul meu
și eu mă jucam cu mâinile-n
părul tău.

Mai târziu
te-am invitat în casă ;
stăteam lungiți în pat
și vorbeam
și ne sărutam
apoi ți-am ridicat tricoul
și ți-am prins între buze
sfârcurile sânilor.
Totul a fost frumos până când
ai început să te duci
cu bunicii la câmp
și seara veneai ruptă de oboseală
și-am început să ne vedem
tot mai rar
și în final
nu ne-am mai văzut deloc ;
iar eu enervat de situație,
rănit în orgoliu,
am plecat la oraș
și s-a dus dracu iubirea noastră.
S-a ales praful de tot.

Ai fost prima mea mare iubire.
Regret că totul s-a încheiat așa
dar nu te-am uitat
și nu te voi uita niciodată.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *