Ce pot să fac?

Copacu-ncare poți ciopli
Madonă sau sicriu
nu are flori
nici umbră nu-și
aruncă ;
sub el în palmă vrau să-mi scriu
„mi-e dor”
și pumnul greu
să-l strâng.
Arunc cu pietre spre amurg
și-mi curge-o lacrimă
încet
și parcă mâinile mă dor
și parcă mă lovește-n
piept
și greu mă urmărește-un gând
o amintire răzvrătită ;
Mi-e dor
de ziua aceea scurtă
de șoapta care
nu a fost șoptită.
Ce pot să fac ?
Să-mi amintesc c-un
zâmbet tâmp
sub ochi încremeniți în zare.
Din tine nu a mai rămas
decât o izmă de parfum
care-mi apare
și-mi dispare.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *