Aş vrea sã zbor spre tine Dar spectrul unei pãsãri S-a-ntins pe foaia albã, Curmând înariparea. Cuvintele-ntristate S-au strâns în aşteptare: Nu trece nici un suflu, Doar fum de pene arse. Şi stau ca nemişcatã, Cu aripile strânse, Aici, pe totdeauna, În cerul de hârtie.
Suntem şi nu suntem mai împreună Ca niciodată azi, dar ochii singuri Te caută în van, dând roată lumii… De ce când îmi vorbeşti, trecând prin gânduri, Ca boarea mării, eu încă mă tângui Că nu aud lumina vocii tale? Dintre noi douã eu sunt cea absentã, Pierdutã-n labirintul amintirii, […]
Fratelui Horia Erai atât de blând, Atât de singur Şi-atât de obosit De scris, în noapte, Cã te-aş fi smuls din cãrţi, Din bibliotecã Şi te-aş fi îndemnat Sã mergi pe ape. Ce sigur pasul tãu Fragil ar fi cãlcat Pe coama foşnitoare A undelor sfinţite Şi poate-ai fi salvat […]
Invizibil pentru mine ar fi un lucru ascuns care devine vizibil atunci când ajunge public. Reacţiile depind aici de aşteptãrile celui care descoperã brusc evidenţa. Dacã lucrul ieşit la luminã îi este ostil, primejdios sau dezamãgitor, atunci respectivul martor va avea o atitudine retractilã, de panicã, de negare pe moment […]
E-n mine o lucire Ca de pãdure, toamna, Când aurul din frunze S-ar risipi în aer Şi totuşi mai rãmâne Sã scapere pe ramuri, Pânã îl furã vântul. Ce vreau sã-ţi spun e-asemeni Cu-o muzicã de raze Rotindu-şi larg parfumul În jurul minţii tale; Iar dacã peste-o clipã, Vezi la […]
Orice pierdere din lumea vãzutelor poate fi urmatã de un câştig de naturã nevãzutã. Mã gândesc la rolul benefic al naufragiului din romanul lui Daniel Defoe. Pentru Robinson, epava navei pe jumãtate scufundate devine în primã instanţã condiţia dãinuirii sale pe insula necunoscutã. Din ea, eroul îşi ia zilnic unelte, […]
Când scriu, eu din cuvinte Îmi fac o lumânare Şi sui cu flãcãruia În ascunzişul minţii. Acolo, înãuntru, Mi-aratã lumânarea, Sunt plãji pe care timpul Îmi lasã şi-mi ia daruri. Nimic din tot ce capãt Nu pare sã-mi rãmânã Şi totuşi cum se-ntoarce Din nevãzut pierdutul, Când arde lumânarea!
Tatălui meu Îmi e atât de dor de tine Cã cerul s-a golit de pãsãri Şi nu mai cade nici o ploaie: Tot ce-a mijit, se veştejeşte. O aşteptare fãrã saţiu Încetineşte mâna, pasul, Şi nici o vorbã nu mai zboarã, Din casã dincolo de poartã, Nici din departe pânã-n […]
O întâlnea din ce în ce mai des Pe strãzi, la teatru ori în parcuri, Întotdeauna însoţitã De-un domn înalt şi-o fatã blondã. Ar fi putut sã se prezinte, Sub un pretext scornit în pripã, Dar sub privirea ei ca marea El nici nu putea sã mai respire. Mergea în […]
Auzi cum înfloresc pe ceruri norii, Cum se desfac în stoluri de petale, Catifelând asprimile din gânduri? Întotdeauna, când îţi laşi privirea Sã plece-n larg, începi a te desprinde Din cenuşiul trist al neclintirii. Ah, libertatea de a fi tu însuţi E fuga de acasa, rãspândirea, Dorul ca cineva sã […]
