Ne furişăm din larma lumii, Pe pluta noastră de tăcere, Unde tăişul, discordanţa Se schimbă-n ape de mătase, Şi-atunci în jur, adie Raiul; Iar când păşim, parcă sub talpă, N-ar fi pământ, ci numai aripi; Mă ţii de mână şi abisul De netrecut rămâne zâmbet; Dacă acum, în întuneric, Vedem […]
Când tot mai multe drumuri Îmi fug de sub picioare, Mă duc în gând spre mare, Cu un creion în mână Şi-ncep să scriu pe ape, Pe aripi şi pe dune, Iar semnul nu se şterge Căci valurile, plaja, Şi stolurile albe Sunt umbre pe hârtie. Corabia care trece Acum […]
Vezi, scrisul e cochilia În care sună timpul, Întinsă, biblioteca E-o plajă cu volume, Venite din adâncuri, Iar când citeşti o carte, Copertele deschise Sunt pânze de corăbii, Umflate de un suflu De dincolo de moarte; Ies din străfund epave, Pe literele-valuri, Care-ţi inundă mintea… Ce naufragiu poate Să fie […]
Tatãl meu era alcãtuit dintr-un material uman aparte, natura sa îngãduindu-i sã perceapã comori în adâncul unde alţii vedeau numai epavele certitudinilor zdrobite. Mã refer aici la efectele naufragiului istoric resimţit de „generaţia pierdutã” din care şi el fãcea parte. Într-o zi, mi-a zis: „Dacã ar fi sã iau viaţa […]
Aş vrea sã zbor spre tine Dar spectrul unei pãsãri S-a-ntins pe foaia albã, Curmând înariparea. Cuvintele-ntristate S-au strâns în aşteptare: Nu trece nici un suflu, Doar fum de pene arse. Şi stau ca nemişcatã, Cu aripile strânse, Aici, pe totdeauna, În cerul de hârtie.
Suntem şi nu suntem mai împreună Ca niciodată azi, dar ochii singuri Te caută în van, dând roată lumii… De ce când îmi vorbeşti, trecând prin gânduri, Ca boarea mării, eu încă mă tângui Că nu aud lumina vocii tale? Dintre noi douã eu sunt cea absentã, Pierdutã-n labirintul amintirii, […]
Fratelui Horia Erai atât de blând, Atât de singur Şi-atât de obosit De scris, în noapte, Cã te-aş fi smuls din cãrţi, Din bibliotecã Şi te-aş fi îndemnat Sã mergi pe ape. Ce sigur pasul tãu Fragil ar fi cãlcat Pe coama foşnitoare A undelor sfinţite Şi poate-ai fi salvat […]
Invizibil pentru mine ar fi un lucru ascuns care devine vizibil atunci când ajunge public. Reacţiile depind aici de aşteptãrile celui care descoperã brusc evidenţa. Dacã lucrul ieşit la luminã îi este ostil, primejdios sau dezamãgitor, atunci respectivul martor va avea o atitudine retractilã, de panicã, de negare pe moment […]
E-n mine o lucire Ca de pãdure, toamna, Când aurul din frunze S-ar risipi în aer Şi totuşi mai rãmâne Sã scapere pe ramuri, Pânã îl furã vântul. Ce vreau sã-ţi spun e-asemeni Cu-o muzicã de raze Rotindu-şi larg parfumul În jurul minţii tale; Iar dacã peste-o clipã, Vezi la […]
Orice pierdere din lumea vãzutelor poate fi urmatã de un câştig de naturã nevãzutã. Mã gândesc la rolul benefic al naufragiului din romanul lui Daniel Defoe. Pentru Robinson, epava navei pe jumãtate scufundate devine în primã instanţã condiţia dãinuirii sale pe insula necunoscutã. Din ea, eroul îşi ia zilnic unelte, […]
