Chiromanţie

“Sã-ţi tãlmãcesc ce va sã fie”,
Zise grãbitã ghicitoarea
Luând de pe masã ceaşca-n care
Zaţul cafelei nãscocise
Un zbor de paşi în semilunã.

“Eu pot citi şi-n vas curat”,
Rosti cu gândul dus Maria,
Scoţând dintr-un sertar o canã
Imaculatã ca zãpadã
Şi dupã ce privi-nãuntru,
Grãi: “Îl vãd pe fiul meu
Cum se desface din mormânt
Ca pasãrea din oul spart
Şi se ridicã în vãzduh”.

“De eşti atoateştiutoare,
Ce-ai vrea sã afli de la mine?”
Sãri-n picioare ghicitoarea.

“Nu ştiu nimic”, zâmbi Maria,
“Ce desluşesc vine din alb
Şi ţin sã-ţi spun ce mi se-aratã,
Fiindcã doar tu poţi sã mã crezi”.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *