Îmi vin în minte câteodatã Scene din vieţi repovestite Din care-aş fi putut şi eu Sã fi fãcut odatã parte. Revãd atunci sala de bal, Podelele lucind ca luna Şi adunarea foşnitoare Din care te desprinzi tãcut Şi mã inviţi din nou la dans, Fãrã sã-ţi pese nici de rege, […]
De câte ori îmi fuge gândul La tine, mã cuprinde marea Şi scrisul meu e luat de ape… Te uiţi în larg fãrã sã bãnui Cã mii de tomuri scufundate Umplu adâncul de visare. Am pus atâta dor în file Cã noaptea când e lunã plinã, Ies din strãfunduri strofe […]
Plecând de la cuvintele lui Pascal : « Nu m-ai cãuta dacã nu m-ai fi gãsit », v-aş propune parafraza: « nu m-ai aştepta dacã nu ai fi cu mine » gândindu-mã la rosturile aşteptãrii ca dar, ca test şi condiţie a mântuirii. Nu nu l-am aştepta pe Dumnezeu dacã […]
Am venit, Doamne, sã-ți aduc Ce-am scris pe foile de nuc, Dar drumu-a fost aşa de lung Cã pân-am izbutit s-ajung Frunzele toate s-au uscat Însemnele s-au spulberat… De-ar fi sã pun în grai ce-am scris Ar trebui sã intru-n vis Ca într-o mare fãrã fund Din care n-aş mai […]
Poeta Liliana Ursu a publicat în 2012 o antologie din întreaga sa creaţie liricã, intitulatã Loc ferit, la editura Baroque Books and Art. În peisajul tulbure al vremurilor de azi, când vulgaritatea, dezbinarea şi scandalul au devenit principalele puncte de atracţie ale unui public ţinut în mod deliberat într-o perpetuã […]
Vernisajul expoziţiei Joi, seara, pe 12 noiembrie, la Galeria AnnArt, din Bucureşti, strada Paris nr. 39, a avut loc vernisajul expoziţiei de grafică şi pictură a artistului Ştefan Câlţia « Grădini pentru Dinu Pillat ». Expoziţia este deschisă ĩntre 12 noiembrie şi 30 decembrie şi poate fi vizitată de luni […]
Aş vrea să fiu pământul Sub care te petreci, Să fiu cu fruntea ta, Umerii tăi, Şi rădăcinile să se răsfire În noi. Dar de te pierzi în ape, Sau te desfaci sub pietre, Tot ţipă-n tine dorul Să te întorci din nou, Chiar dacă numai algă, Rotind, Chiar dacă […]
Mã ridicam ca oaspe al tãcerii, Robit de har, şi negrãirea îmbãta Timpanul nopţii. Pãdurea se-nvârtea; pâcloasã, steaua Îşi ascuţea peste cascadele de vânt Licãrul ghearei. O, nu aveam destule guri, nici braţe Sã mã adun din întuneric, sã mã-nţeleg Vreodatã-n singur. Tipsiile de fum ale secundei Se-acopereau de mierea […]
A fi şi a nu fi… Vedeam mişcarea Ca pe un dor al neclintirii, Şi întunericul ca insomnia Luminii, când dispare ora. Ce-aş fi putut s-aleg, Când eram totul? De-aş fi străpuns imaginea, pumnalul Mi-ar fi ucis departele, şi umbra-mi Şi-ar fi purtat, prin fantomatica cetate, Aceeaşi pelerină de acum. […]
În viziunea lui Kierkegaard, decalajul, contratimpul, sentimentul acut al nepotrivirii noastre cu ceilalţi, singurãtatea ca formã de exil sunt suferinţe salutare pe drumul spiritualizãrii. Durerea nevãzutei rãni deschise, de care ne plângem de la început pânã la moarte, spune el, e beneficã, deoarece ne pãstreazã legaţi de Divinitate. Flozoful considerã […]
