Învaţã-mã cum sã cobor, Cum sã mã umplu de-ntuneric, Nãdãjduind cã în adânc Se ţese calea spre luminã. Aratã-mi cum sã mã deşert De mine însumi, sã-mi încapã Lãuntric lumea ca-ntr-un cuib, Pânã când mintea-i dã din aripi; Iar dacã nu va izbuti Sã se desprindã şi sã zboare, Fie […]
Când liniştea m-adunã, În noapte, de pe drumuri Şi-mi curãţã auzul De zgomotul cetãţii, Încep s-aud în mine Cum se trezeşte marea Şi-n largul transparent Cu unduiri de aur, Vuieşte Dumnezeu.
Am simţit cã e timpul sã revin la Parabola Semãnãtorului dupã o trãire aparte pe care am avut-o de curând. Mã aflam într-o dimineaţã în bisericã şi ascultam liturghia, dintr-un ungher aflat în apropierea uşii. Ca niciodatã preotul citea grãbit din Carte şi ce-ajungeau pânã la mine erau o jumãtate, […]
Deşi m-ai luat din praf în casa Ta Şi m-ai crescut în timp ca pe-o luminã, Sunt ceasuri când Te uit, când mi se pare Cã locuinţa bunã-i doar a mea Şi nu îmi simte nimeni rãtãcirea. Dacã îmi baţi în geam, nu Te aud Şi când Te uiţi la […]
Necontenit spusele Tale Ajung ciuntite pân-la mine: Când preotul citeşte iute Din Sfânta Carte, sau când larma Din lume tulburã auzul, Ori gândurile dinãuntru Alungã scrisul de pe pagini. Dar nu de tot… rãmân în beznã Nişte silabe pâlpâinde, Câte-o vocalã rãtãcitã Înmugureşte la fereastrã Şi în rãstimpuri trec prin […]
Post Diogene. Tot eu sunt ãsta!, a treia carte de amintiri a doctorului Puiu Stoiculescu, apãrutã în 2015, la editura Christiana, întregeşte ciclul memorialistic şi ideatic al autorului (vezi volumele anterioare Ãsta sunt eu! Istorii personale, 2013, Diogene pe creste şi prin poieni, 2014) cu noi savuroase texte despre pofta […]
Pe bunicul meu nu l-am cunoscut, dar casa în care am copilãrit era încã plinã de ecourile prezenţei lui. Îl regãseam în portretul fãcut de bunica mea în ultima varã la Miorcani, în mica bibliotecã unde se pãstrau ediţiile princeps ale volumelor de poeme, când mã aşezam la biroul sãu, […]
Petala, componenta corolei unei flori, e semnul frumuseţii şi al fragilului pieritor. În lirica lui Ion Pillat petala se asociazã cu lumina care îi spiritualizeazã substanţa. Am ales trei poeme în care, condusã de imaginea petalei, voi încerca sã descifrez înţelesurile acestei iluminãri atribuite clipei. Pentru început, citez poemul “Interior”, […]
Dansul cometei, Ploaia de stele, Aura lunii Îi furã somnul Noapte de noapte. Raza pãtrunde Straniu în sânge Sã-i tãlmãceascã Vrerea luminii. Scapãrã singur, Mergând prin ape Şi prin ţãrânã, Pânã se-apropie Timpul sã intre-n Jocul de-a cerul.
Sunt cãrţi în care cititorul E invitat sã se aşeze Alãturi de artist în loja De unde vede cum se-mbinã, Pe scenã, firele acţiunii. În altele, stã jos, în salã, În primul rând, unde observã Costumele, mimica feţei, Sufleorul zgândãrind tãcerea Şi, captivat de ambianţã, Abia percepe ce se-ntâmplã. Apoi […]
