Un pandur din Gorj în fruntea Țării Românești Alesul Eteriei pentru a‑i răscula pe valahi înregistrase între timp progrese spectaculoase. Născut într‑o familie de moșneni din Gorj, slugerul Tudor era pe atunci un bărbat de vreo 40 de ani, „de statură mai nalt decât de mijloc, talia bine proporționată, fața […]
La reprezentanța diplomatică rusă Tudor a intrat în contact cu propaganda eliberării ortodocșilor de sub dominația otomană, devenită acum mult mai credibilă odată cu smulgerea Basarabiei dintre teritoriile sultanului, în 1812. Căci, pe atunci, cel puțin la București nu era încă limpede că fusese vorba de o anexare de natură […]
Știind că Divanul de la București nu-i era în esență ostil, Tudor a găsit cu cale să‑i adreseze doar niște cereri revoluționare moderate, căutând totodată să nu dezamăgească poporul flămând căruia îi dăduse atâtea speranțe. Astfel, el nu pretindea abolirea privilegiilor boierimii, după cum am văzut că se gândise Alexandru […]
„Cine o cunoștea pe Cristina Modreanu ca jurnalistă și cronicar de teatru va fi plăcut impresionat(ă) să afle de recentele sale pasiuni «detectivistice»: în ultimii ani a lucrat efectiv în cercetare istorică, fiind astăzi asociată Universității «Babeș-Bolyai» din Cluj ca cercetătoare. Iar subiectul abordat e unul de ținută: istoria teatrului […]
Peste de 800 de titluri, 80 de cărți-eveniment, cele mai noi apariţii, bestsellerurile ultimelor luni și lansări de carte, lecturi publice, dialoguri și sesiuni de autografe, prilej de întâlnire cu Radu Paraschivescu, Sabina Fati, Alexandru N. Stermin, Ioana Bot, Lidia Bodea, István Téglás, Denisa Comănescu, Florin Bican, Peter Demeny. Toate […]
„Din punct de vedere antropologic, Mircea Eliade a arătat că, indiferent de sensul pe care îl are, sacrul este pentru fiinţa umană o realitate incontestabilă. Oricine refuză sau neagă chipul care, în interiorul unei culturi anume, îi este atribuit, nu face altceva decât să înalţe la rangul de absolut o […]
„Influenţa lui Ionescu asupra gândirii lui Eliade nu este totală. Astfel, deşi tânărul Eliade frecventa cursurile de logică şi metafizică, interesul lui era îndreptat spre istoria religiilor. Din notele memorialistice aflăm că, un an înainte de întâlnirea cu Nae Ionescu, citise deja I Misteri a lui Raffaele Pettazzoni, o carte […]
„În viziunea lui Mircea Eliade, conceptele de asceză şi de autenticitate sunt legate de categoria religioasă a sfințeniei. Asceza poate fi magică sau religioasă. De asemenea, poate fi o forţă liberă, care izvorăşte din voinţa omului şi, dacă are „drept ţintă capriciul sau curajul său, atunci e o energie magică […]
„Sacrul este Realitatea Ultimă care se manifestă; ultimul dintre cele trei elemente componente ale unei hierofanii – adică obiectul natural, realitatea invizibilă şi obiectul mediator îmbrăcat cu sacralitate – face în aşa fel încât sacrul să nu mai fie înţeles ca o realitate absolută în sine însăşi, ci ca o […]
„În studiile de istoria religiilor, Mircea Eliade îşi opreşte atenţia în mod deosebit la subiectul experienţei sacrului, adică la om. Acesta este motivul pentru care subliniază diferitele poziţionări existenţiale pe care omul religios şi le-a asumat în raport cu cosmosul. Dar, aşa cum am spus mai sus, homo religiosus nu […]
