degetele ce mângâie

doar ca să nu aud cum frigul se umflă

cum ninge o vreme

apoi se oprește ninsoarea

și toată lumea se gândește la vară

 

doar ca să nu zdrobesc emoția din oglindă

un chip al iertării 

de care m-am vindecat

ca de o tăietură imaginară

 

doar ca să nu mă îndepărtez

de inima mea

acum acoperită de mări fără nume

 

doar ca să nu pornesc un tăvălug

care să culce în urmă

și milă 

și dragoste 

și uitare

și degetele ce mângâie

albastrul cernelii 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *