doar ca să nu aud cum frigul se umflă
cum ninge o vreme
apoi se oprește ninsoarea
și toată lumea se gândește la vară
doar ca să nu zdrobesc emoția din oglindă
un chip al iertării
de care m-am vindecat
ca de o tăietură imaginară
doar ca să nu mă îndepărtez
de inima mea
acum acoperită de mări fără nume
doar ca să nu pornesc un tăvălug
care să culce în urmă
și milă
și dragoste
și uitare
și degetele ce mângâie
albastrul cernelii
Adam Flavia
Născută la Tg. Mureș, la 27.12.1982. Licențiată a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației, din cadrul Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca. Profesor pentru învățământul primar, redactor la revista Neuma, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala București- Poezie, din anul 2018. A publicat poezie în revistele: Luceafărul de dimineaţă, România literară, Viața Românească, Apostrof, Vatra, Convorbiri Literare, Poesis, Familia, Mișcarea literară, Discobolul, Acolada, Argeș, Conta, Arca, Poezia, Hyperion, Scriptor, Caligraf, Litere, Feed Back, Mozaicul, Neuma, Vitraliu, Pro Saeculum, Tribuna, Algoritm literar, Zona Literară, Actualitatea literară, New York Magazin, Urmuz, Revista Nouă etc. Cele mai recente volume de poezie: duminicile de sub pământ, Ed. Tracus Arte (2016), Raiul de urgență (Ed. Neuma, 2017), Anotimpuri impare (Ed. Neuma, 2022).
