Grăiește Iov către Dumnezeu în Cartea lui Iov/Vechiul Testament – „Ştiu că poţi să faci orice şi că nu este nici un gând care să nu ajungă pentru Tine faptă.” Acesta-i Gândul lui Iov. Deosebirea dintre vita activa și vita contemplativa, dintre gând și faptă, dintre gândire și acțiune este […]
mi-a fost dat să aud o aserțiune mirabilă (pe un canal oarecare…) din rostul unui prelat, după care interpretarea „femeia trebuie să se teamă de bărbatul ei” este total eronată și disprețuitoare, corect fiind „femeia trebuie să se teamă pentru bărbatul ei”. Perfect: doar că mi-e teamă pentru luminatul părinte […]
primește expresii muzicale deosebite la marii compozitori. Poate fi un sentiment împărtășit precum în cazul lui Don Ottavio, dependent Dalla sau pace. Cam naiv, dar aria e sublimă. Tot pacea poate limpezi o situație aparent neclară în cazul lui Figaro, aducând calmul: Pace, pace mio dolce tesoro. Dar poate fi […]
Orice poveste despre cei de demult ȋncepe pe peronul umei gări ȋndepărtate: armonia ei desuetă este cerul care se arcuieşte peste destinele croite din materia diafană a nostalgiei. Căci orice istorie care se ȋntoarce spre sine, ca un şarpe ce se auto- devoră, tainic, revine pe acest prag al despărţirilor, […]
În recenta vâltoare din Patrie aflăm că nici democrația nu e … democratică, de vreme ce avem o categorie care se autointitulează fără jenă, cu tupeu deci, a „specialilor”. Corespunde unei impertinente realități, căci stipendiile încasate, nicidecum până la senectute, probează o categorie aflată în solda cuiva, a sluji cuiva […]
În a treia şi ultima parte a Septologiei sale („Un nume nou”, Septologie VI-VII), recent tradusă în limba română, Fosse continuă meditaţiile despre identitate, artă, iubire şi credinţă din primele două părţi ale seriei. „Un nou nume” se încheie, simbolic, în cronologia zilelor biblice, într-o zi de duminică. Textele sale, […]
nu apar des în marea muzică. Fereastra poate fi un punct „strategic” pentru marii îndrăgostiți de sex masculin. Il Barbiere… a lui Rossini începe cu o serenadă sub fereastra celei dorite, fără prea mare succes. Dar, fără îndoială că suprema chemare o exprimă Don Giovanni cu o sensibilitate fără seamăn: […]
Când e vorba de abuzuri, exagerări, restricționări, adică despre dictaturi, totalitarisme și ideologii, din ignoranță, din interes, superficialitate sau din neglijență, contemporaneitatea are o memorie fragmentată, unilaterală și selectivă, în sensul că își aduce aminte de fascism și hitlerism dar se face că nu prea știe ce este comunismul, contemplă […]
Caron își aprinde o țigară și trage lung din ea. E obosit ca dracu. Toată ziua a tras la vâsle. Una după alta, de vreo doi-trei ani încoace, au venit convoaie după convoaie lungi de femei tinere, trase la față, încercănate, cu buzele vinete și abdomenele supte, trăgând după ele […]
este un îndemn horațian, clasic deci, menit a-l păstra pe individ fericit sau, oricum, lipsit de griji și echilibrat. Nu are nimic cu posibila admirație, ca atare întâlnim formularea cu sau fără ad. În traducere versul sună astfel: „Să nu te miri de nimic este aproape singurul mijloc care te […]
