Zilele trecute, unul din furnizorii de Internet, TV și telefonie mobilă a căzut în pană. Eu n-am știut, pentru că sunt abonată la un alt furnizor, deci la mine mergeau internetul și telefonul mobil. Pentru televiziune, aparțin de furnizorul care căzuse în pană, dar numai câteva canale nu funcționau, restul totul era ca de obicei.
N-am realizat dimensiunea catastrofei până când n-am văzut la televizor, pe postul care dă știri din Toronto, cât de panicați erau oamenii, pe bună dreptate, pentru că nici telefoanele mobile nu mai funcționau, dar nici bancomatele. Iar plățile nu se mai puteau face decât în numerar, dar de unde numerar când bancomatele erau moarte?
Nu m-am impacientat, am întotdeauna o mică rezervă de numerar în casă, deci, cum aveam nevoie de lapte și fructe, m-am dus la micul supermarket de jos, convinsă că totul va fi simplu. N-a fost așa, se formaseră niște cozi considerabile la case. M-am așezat liniștită la una din cozi, constatând că viteza cu care se deplasa era de melc.
Am o mare experiență în materie de cozi din România anilor lumină și știu ce discuții erau atunci, acolo, când eram rugată să împrumut cuiva copilul meu de 4 ani, pentru ca persoana respectivă să poată cumpăra mai mult zahăr. Sau, când fiecare spunea câte-n lună și în stele. Cum în Canada oamenii sunt însă calmi și mai tăcuți, m-au surprins discuțiile lor. În principal, subiectul atacat era de aritmetică. Plata cu cartea de credit se face rapid, nimeni nu calculează nimic, dar acum dura totul mai mult: în Canada s-au desființat monezile de un cent, deci dacă prețul este, de exemplu, 5.98 sau 5.99, pentru plata în numerar prețul se rotunjește la 6, dar dacă prețul este 5.96 sau 5.95, rotunjit devine 5.95. Acesta ar fi un aspect. Celălalt este calculul restului pe care casa trebuie sa-l dea clientului și care, în condiții manuale, trebuie făcut cu capul.
Drept care am asistat la discuții în care diverse persoane din jurul casieriei calculau restul, iar alte persoane verificau și corectau rezultatele, argumentând pedagogic operațiile de scădere dintre suma dată de client și costul cumpărăturii, plus aproximarea prețului din cauza lipsei cenților.
Desigur, ca în toate discuțiile, se găsesc și unii mai deștepți, care, uitând că telefoanele mobile nu funcționează, se lăudau că vor spune ei exact valoarea corectă a restului datorat, dar, când să folosească celularul drept calculator, deveneau muți.
Solidaritatea celor din coadă e însă un element comun peste tot în lume: fie clientul, fie casa, nu au niciodată exact monezile necesare și sunt mulți care se oferă să schimbe banii. Și așa, în șirul lung și ordonat s-au format mici grupuri de persoane care schimbau monede, calculau, își dădeau cu părerea, sau venaeu cu informații de la alte magazine, unde mașinile pentru carduri funcționau normal.
Uitându-mă prin magazin, am observat că grupurile de comentatori nu erau numai la casă, ci și în fața rafturilor, unde câte doi-trei seniori își mărturiseau unii altora părerea despre aceste sisteme automate care-i împiedică pe oameni să-și exerseze creierul. Eheeei, pe vremea lor se făceau calculele pe cap, rapid, fără probleme…
Însfârșit, mai erau și cumpărători tineri, care trebuiau să telefoneze urgent undeva. Telefoane publice nu mai există și, fiindu-mi milă de o tinerică, i-am oferit celularul meu, care funcționa. A fost fericită, mi-a mulțumit de o mie de ori, dar, când să butoneze numărul mamei ei, a constatat că nu-l știa pe de rost. Era pe agenda electronică a telefonului ei, acum mort. O doamnă distinsă, elegantă și în vârstă i-a spus că n-ar fi rău să aibă în permanență la ea o hârtioară cu numerele importante. Ca peste tot, în orice moment apar, ca din senin, sfătuitorii!
M-am dus la benzinărie. Acolo, coadă de mașini. Plus zvonul că la banca din apropiere, unde funcționa bancomatul, banii cash s-au terminat. Unii șoferi schimbau cu alții cecuri pe bani numerar.
Pana de internet și telefonie a durat aproape 24 de ore, dar lumea a rezistat. O pană de electricitate, mi-am spus, ar fi fost mult mai gravă: nu apă, lift, frigider, încăzire sau climatizare, plus zero mijloace de comunicare. Întotdeauna există și ceva mai rău, nu?
Desene de Adelaida Mateescu