Linda Gregg
Mielul
Era o poză făcută după război.
O biserică englezească bombardată. Eram prea tânără
să cunosc cuvântul englezească sau război,
dar știam poza.
Orașul în ruine nu și-a pierdut din semeție
Catedrala cu acoperișul bombardat
nu părea mai puțin divină. Biserica era la fel
în plus, ploaia și cerul. Păsările zburau înăuntru și în afară
prin găurile făcute de pumnul lui Dumnezeu în pereţi.
Țoață speranța noastră pentru iubire, pentru urmași
este batjocorită de inamic.
Înțelegeam atât de mult, cu toate acestea, nu m-am oprit din cântat
Ca o pasăre care va cânta până când
este doborâtă. Când se taie
copacii, copilul ridică un băț
și spune, acesta este un copac, aceasta este o casă
și o familie. Cum și noi am putea. Prin ușa
a ceea ce fusese cândva o casă, înspre câmpul
plin de moloz, trece un singur miel, înclinându-și
capul, curios, neînfricat, flămând.
Linda Gregg ( 1942-2019) poetă americană, născută în Suffern, New York, considerată de Czeslaw Milosz drept una dintre cele mai bune poete americane. Primul ei volum de poezii, Too Bright to See, a apărut la editura Graywolf Press în 1981. Alte titluri ale volumelor sale de poezii sunt: All of It Singing: New and Selected Poems (2008), volum cu care a obținut premiul Lenore Marshall Poetry și W. Carlos Williams Award în 2009; In the Middle Distance (2006), Things and Flesh (1999) și Alma (1985). Gregg a predat la Universitatea din Iowa, Universitatea din Columbia, Universitatea din California la Berkeley și Universitatea Princeton. Gregg a câștigat numeroase premii Pushcart și a fost beneficiara unor renumite burse pentru poezie. W. S. Merwin a spus despre poezia ei: “Mi-au plăcut poeziile Lindei Gregg de la prima citire…”
Linda Gregg
The Lamb
It was a picture I had after the war.
A bombed English church. I was too young
to know the word English or war,
but I knew the picture.
The ruined city still seemed noble.
The cathedral with its roof blown off
was not less godly. The church was the same
plus rain and sky. Birds flew in and out
of the holes God’s fist made in the walls.
All our desire for love or children
is treated like rags by the enemy.
I knew so much and sang anyway.
Like a bird who will sing until
it is brought down. When they take
away the trees, the child picks up a stick
and says, this is a tree, this the house
and the family. As we might. Through a door
of what had been a house, into the field
of rubble, walks a single lamb, tilting
its head, curious, unafraid, hungry.
