TRANSATLANTIC. David Berman – Zăpadă

 

  Zăpadă

-David Berman

Traversând un câmp împreună cu fratele meu mai mic, Seth

I-am arătat un loc în care copiii făcuseră îngeri în zăpadă.

Fără să stiu de ce, i-am spus că o ceată de îngeri

au fost împușcați și s-au evaporat pe loc când au lovit pământul.

 

M-a întrebat cine i-a împușcat și am spus: un fermier.

 

Apoi ne-am cățărat pe acoperișul lacului.

Gheața arăta ca o fotografie a apei.

 

De ce, a întrebat. De ce i-a împușcat?

 

Nu știam unde voi ajunge cu asta:

Erau pe proprietatea lui, am spus.

 

Când ninge, toată întinderea pare o încăpere.

 

Astăzi m-am salutat cu vecinul

Vocile noastre păreau apropiate, în noua acustică,

O cameră ai cărei pereți explodau în mii de bucăți, înainte de-a se nărui.

 

Ne-am întors la curățat de zăpadă, dădeam la lopată, cot la cot, în tăcere.

Dar ce căutau pe proprietatea lui,  m-a întrebat.

 

David Berman (4 Ianuarie, 1967-  7 August, 2019) poet, muzician și caricaturist american, solist a trupei Silver Jews, cu care a susținut concerte între anii 2005- 2009.  A publicat două colecții de poezii,  Actual Air (Open City Books, 1999) și The Portable February (Drag City, 2009) iar în cariera lui muzicală, a lansat șapte albume, categoria indie rock:  Starlite Walker (1994), The Natural Bridge (1996), American Water (1998), Bright Flight (2001), Tanglewood Numbers (2005),  Lookout Mountain, Lookout Sea (2008) și Purple Mountain (2019). A murit brusc, la numai 52 de ani în Brooklyn, New York.

 

Snow

David Berman

Walking through a field with my little brother Seth

I pointed to a place where kids had made angels in the snow.

For some reason, I told him that a troop of angels

had been shot and dissolved when they hit the ground.

 

He asked who had shot them and I said a farmer.

 

Then we were on the roof of the lake.

The ice looked like a photograph of water.

 

Why he asked. Why did he shoot them.

 

I didn’t know where I was going with this.

 

They were on his property, I said.

 

When it’s snowing, the outdoors seem like a room.

 

Today I traded hellos with my neighbor.

Our voices hung close in the new acoustics.

A room with the walls blasted to shreds and falling.

 

We returned to our shoveling, working side by side in silence.

But why were they on his property, he asked.

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *