1.”Nu te mişca” – cel mai cunoscut roman al acestei foarte de succes scriitoare italiene – a fost ecranizat, în regia soţului romancierei, cu Penelope Cruz în rolul principal. Doar în Italia, această carte s-a vîndut în peste 1.500.000 de exemplare, ea fiind tradusă în peste 30 de limbi.
2.www.polirom.ro : „Margaret Mazzantinis-a nascut in 1961, la Dublin. Isi petrece copilaria si adolescenta in diverse tari europene, mai ales in Spania, pina cind familia ei se stabileste definitiv in Italia. Urmeaza cursurile Academiei de Arta Dramatica din Roma. Dupa o frumoasa cariera artistica in teatru, cinema si televiziune, Margaret Mazzantini renunta la scena in favoarea scrisului. Debuteaza in 1994 cu romanul Ligheanul de zinc. Pentru Nu te misca (2001; Polirom, 2004, 2013), ecranizat in 2004, primeste premiile Strega, Grinzane Cavour si Rapallo Carige. Romanul Venit pe lume (2008; Polirom, 2010) primeste Premiul Campiello si este la rindul lui ecranizat. Margaret Mazzantini a mai publicat romanele Nimeni nu se salveaza singur (2011; Polirom, 2013),Marea, dimineata (2012; Polirom, 2014; recompensat cu premiile Pavese si Matteotti) si Splendoare (2013). In prezent traieste la Roma, alaturi de familie.”
3.Un interviu cu M. Mazzantini: http://www.iitaly.org/17103/interview-margaret-mazzantini-eve-her-arrival-new-york
4.Catalogul cărţilor scrise de M. Mazzantini şi apărute în limba română: http://www.polirom.ro/catalog/autori/mazzantini-margaret/
5.
6.M.Mazzantini, „Nimeni nu se salvează singur”, traducere de Gabriela Lungu: „În seara asta ştie. Oamenii ar trebui să se despartă înainte de a ajunge aici. Unde au ajuns ei. Pentru că după aia îţi rămâne prea multă suferinţă.
Dar nu se întâmplă aşa : mergi până la capăt, înghiţi tot rahatul, chiar şi ăla care nu ţi se cuvine, care dă pe dinafară din canale, din tot blocul, din tot oraşul, al tuturor perechilor care s-au despărţit înaintea voastră, în acelaşi timp cu voi. Pentru că rahatul vorbeşte în canalele lui subterane şi se consultă. Toate perechile care se despart se vâră în aceeaşi gaură, repetă acelaşi traseu în castelul ororilor.
Nu, n-ar trebui să se ajungă acolo unde au ajuns ei.
La primele simptome ar trebui să plece, să părăsească terenul. Oricum nu va fi mai bine, va fi din ce în ce mai rău.
Dar lumea n-o ştie. Lumea speră şi continuă să sufere.
Dar nimeni nu ştie cât, numai cine a trăit asta ştie cât se suferă.
Când te întorci şi când pleci. Când începi să trânteşti lucrurile, ceaşca de cafea în care ţi-ai turnat vin, vraful de cd-uri. Când copilul cel mic plânge, iar cel mare respiră şi atât, asemenea unei pisici care nu vrea să se lase găsită. Pentru că a învăţat deja. Iar tu nici măcar nu-ţi priveşti copiii, pentru că pur şi simplu nu vrei să ţi se-nvârtă printre picioare. Pentru că ai vrea nici să nu fi călcat în lumea asta cu picioarele tale. Pentru că simţi că într-adevăr nu însemni nimic. Ea e cea care te-a adus în halul ăsta.
Ai un motiv. Ştii că ai un motiv.
Şi ea ştie că are un motiv.
Dar nu mai există nici un motiv.
Şi copiii ştiu că nu sunt un bun motiv.
Şi ei ştiu că nu înseamnă nimic.
Nimeni nu mai înseamnă nimic. E nevoie de timp pentru a fi din nou ceva. “
7.M.Mazzantini: „Memoria ta ajunge pentru amândoi. Nu te mai temi că-l pierzi. Ai reușit renunțând. El s-a mutat pe tărâmul reprezentării ideatice. Poți să-l adori și să-l mângâi cât vrei. Știi că își traversează viața. Iar faptul că locuiește pe aceeași planetă. în același spațiu temporal, e o alinare.„
8.M.Mazzantini: „Trebuie să găseşti un loc în tine, un loc care să îţi corespundă măcar în parte.”
9.Toate cărţile apărute în limba română ale acestei autoare au, de altfel, o singură traducătoare: Gabriela Lungu.
10.M. Mazzantini, „Splendoare”: „„Toate relațiile de iubire se nasc dintr-o lipsă, ne jertfim cuiva care știe să se cuibărească în acest spațiu gol și dureros, pentru ca apoi să facă acolo ce vrea : să ne aducă bucurie sau să ne distrugă.”
