1.www.polirom.ro : „Emil Brumaru(n. 1939) este unul dintre cei mai importanti poeti romani contemporani. A debutat in 1970 cu Versuri, volum premiat de Uniunea Scriitorilor din Romania. Alte volume publicate: Detectivul Arthur(1970), Julien Ospitalierul(1974), Cintece naive (1976), Adio, Robinson Crusoe (1978), Dulapul indragostit(1980), Ruina unui samovar (1983, distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor), Dintr-o scorbura de morcov (1998),Poeme alese. 1959-1998 (2003), Fluturii din pandispan (2003), Poezii (carte la borcan, 2003), Opera poetica (3 vol., 2005), Submarinul erotic (2005), Infernala comedie (2005), Cintece de adolescent (2007), Povesti erotice romanesti (volum colectiv, 2007), Ne logodim cu un inel de iarba (2008), Versuri (2010), Povestea boiernasului de tara si a fecioarei…(2012), Intelectuali la cratita (volum colectiv, 2012), Rezervatia de ingeri (2013) si Sfisiat de umbra unui inger (2013). La Editura Polirom a mai publicat volumele Cersetorul de cafea. Scrisori catre Lucian Raicu (2004), Dumnezeu se uita la noi cu binoclul (2006),Basmul Printesei Repede-Repede (in colab. cu Veronica D. Niculescu, 2009), Opere I. Julien Ospitalierul (2009), Opere II. Submarinul erotic (2009), Opere III. Cersetorul de cafea (2012; 2014 in colectia „Eseuri & confesiuni”), Opere IV. Dumnezeu se uita la noi cu binoclul (2014) si Cad castane din castani. Amintiri de ieri si azi (in colab. cu Veronica D. Niculescu, 2014).
Este laureat al Premiului National de Poezie „Mihai Eminescu” (2001) pentru Opera Omnia, in 2011 a primit Premiul revisteiObservator cultural, de asemenea pentru Opera Omnia, iar in 2013 Premiul Presedintelui UNITER. In 2014 primeste Premiul pentru Literatura in cadrul galei „Oamenii Timpului”. Poemele sale au fost incluse in antologii din Romania, Germania, Franta si Anglia”.
2.Biblioteca dedicată lui Emil Brumaru, la editura Polirom, cea care a publicat marea majoritate a titlurilor acestui scriitor: http://www.polirom.ro/catalog/autori/brumaru-emil/
3.De ce a fost dat afară de la grădiniţă Emil Brumaru: „Eram la Floreşti. Bunica după mamă mai trăia, o văd ca în vis, îmbrăcată mereu în negru, într-o odaie încăpătoare, luminată de o lampă cu gaz. Fusesem dat la grădiniţă, dar mă eliminaseră din cauză că, iarnă fiind, trînteam fetiţele în nămeţi, le ridicam ploverele, le trăgeam pantalonaşii şi le muşcam cu sălbăticie de burtică! De unde învăţasem, cînd văzusem aşa ceva? Scandal în familie.”
4.Un interviu cu Emil Brumaru: http://www.romlit.ro/emil_brumaru_m-au_eliminat_de_la_grdini_pentru_c_iarna_trnteam_fetiele_n_nmei…
5.Emil Brumaru – „Deodată”:
Deodata, se zbate pleoapa
Zidului de caramida.
Nici un înger nu mai stie
Usa grea cum s-o deschida,
Spre-a fugi în zori prin ierburi
Vinetii sub cerul tare.
Izurile-nnoada fluturi,
Rîmele surîzatoare-n
Bot beau apa roz din ciuturi
Lînga santuri verzi de-obida.
Deodata se zbate pleoapa
Zidului de caramida…
6.Ce a căutat Emil Brumaru la o femeie: „Frumuseţea armonioasă, statuară, patriciană, sinceritatea debordantă, inteligenţa fină, extrem de feminină, simţul infinit al sublimului, luxul fastuos al simţurilor devastate de o luxură, aş spune, genială-n tandreţea amestecată cu cruzimea unei fiare ce-ţi sfâşie viaţă, ţi-o mănîncă ca pe o pradă sângerândă…” Acest citat este decupat dintr-un interviu pe care îl găsiţi aici: http://www.gandul.info/interviurile-gandul/cum-vede-barbatul-la-70-de-ani-femeia-emil-brumaru-poet-un-altar-al-amorului-si-al-sinceritatii-la-care-ma-inchin-nevolnic-e-un-ultim-dar-al-lui-dumnezeu-13936014
7.Blogul lui Emil Brumaru: http://www.hobbitul.ro/
8.Andrei Pleşu despre Emil Brumaru: „S-a scris destul şi dulceag despre utopia omului-înger. Emil Brumaru preferă blasfemia îngerului-om. Dar e oare vorba, într-adevăr, de o blasfemie? Poate poetul, care nu gîndeşte în concepte, ci «în fluturi», să facă vreun rău purităţii? Poate fi «neruşinată» pasiunea sa pentru lumea creată, în speţă pentru jumătatea feminină a creaţiei, câtă vreme ea culminează în bucurie supra-mundană, veneraţie şi simţ al miracolului? Poate harul să fie vulgar? Versurile lui Emil Brumaru îmi dau, întotdeauna, o tonică certitudine: certitudinea că trupul, cu splendorile şi mizeriile lui, e făcut, împreună cu lumea însăşi, să fie salvat prin frumuseţe; cu alte cuvinte, că trupul e îngăduit, mai mult decât credem, de oştirile cereşti. Nu ştiu dacă Emil Brumaru va ajunge în Rai, dar sunt sigur că i se va da voie să contemple, ca expert, voluptăţile lui, fie şi privind pe gaura cheii…“
9.Emil Brumaru:
“Poate-am murit şi nu mai ştiu să-ţi spun…
Povestea mea-n cuvinte-obişnuite.
De mult simţeam cum glezna mi-o înghite,
Cu poftă parcă, roua spartă-n drum
De talpa grea, tot mai şovăitoare;
Îmi atârna-n şiroaie, de pe umeri,
Aripile ce trupul mi-l despoaie,
Gol şi plăpând, într-un amurg cu ploaie,
Aureola-mi se-nclina spre soare,
Încât de-abia-ncepeai blând să te dumeri
De nemilos de dulcea întâmplare
Că eu nu mai eram Îngerul tău
Călăuzindu-ţi sufletul prin hău…”
10.Emil Brumaru: „poezia e singurul mod al meu de a fi frumos, de a însemna ceva pentru o femeie”.
