F. Scott Fitzgerald, „Marele Gatsby”, (3)

Până atunci probabil că discutasem cu el de vreo cinci şase ori în ultima lună şi, spre dezamăgirea mea, descoperisem că n are prea multe de spus. Aşa încât, prima mea impresie, cum că ar fi o persoană importantă, învăluită într un oarecare mister, pălise treptat şi, pentru mine, el devenise pur şi simplu proprietarul unui han mai sofisticat ce se învecina cu locuinţa mea.
Şi a urmat această plimbare deconcertantă cu maşina. Nici nu apucaserăm să intrăm în satul West Egg, când Gatsby începu să şi lase frazele elegante neterminate şi să se bată şovăitor peste genunchi, în costumul său de culoare caramel.
— Uite, bătrâne, izbucni el pe neaşteptate. Ce părere ai zice că ai despre mine ?
Niţel copleşit, am dat să l iau de departe, eschivându mă cu nişte generalizări pe măsura acestei întrebări.

F. Scott Fitzgerald
Marele Gatsby
Traducere din limba engleză de George Volceanov
Editura Polirom, 2013

— Ei bine, am de gând să ţi povestesc ceva despre viaţa mea, mă întrerupse el. Nu vreau să ţi formezi o părere greşită despre mine, luându te după toate poveştile care ţi ajung la urechi.
Aşadar, era conştient de acuzaţiile bizare care dădeau savoare discuţiilor din saloanele lui.
— O să ţi spun adevărul gol goluţ, zise el ridicând mâna dreaptă într un gest ce invoca sentinţa divină. Sunt fiul unor oameni înstăriţi din Vestul Mijlociu – părinţii mi au murit. Am crescut în America, dar mi am făcut studiile la Oxford, fiindcă ani la rând acolo şi au desăvârşit educaţia toţi străbunii noştri. E o tradiţie de familie.
Mă privi cu coada ochiului – şi am înţeles de ce crezuse Jordan Baker că are de a face cu un mincinos. Spusese în grabă propoziţia „mi am făcut studiile la Oxford“, o înghiţise sau se înecase cu ea, de parcă l ar fi stingherit şi cu alte ocazii. Odată cu apariţia acestei incertitudini, se nărui tot eşafodajul declaraţiei sale şi m am întrebat în sinea mea dacă, până la urmă, nu este un individ cam sinistru.

no images were found


— Din ce parte a Vestului Mijlociu ? l am întrebat eu într o doară.
— Din San Francisco.
— Aha.
— Ai mei au murit cu toţii şi am moştenit o sumă frumoasă.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *