Salonul numărul 6 din oraşul fără nume este însuşi infernul. Dar nu infernul celest şi muzical al lui Dante, nu cel geometric şi terifiant al lui Kafka, nu cel milanez şi atât de straniu al lui Buzzati. Infernul cehovian este un infern rus, saturat de miasme pestilenţiale, încărcat de logoree […]
Dintre toate drumurile lui Cehov, cel spre colonia penitenciară Sahalin este cel mai profund şi neliniştitor. La capătul său se află întâlnirea cu infernul: un infern concret, precis în detaliile sale geografice, un infern populat de cei pe care Cehov îi va cunoaşte şi va cartografia. În Insula Sahalin, Cehov […]
Mamei mele, cea atât de cehoviană Viaţa lui Cehov nu are nimic din exaltarea profetică sau din elanul mesianic ce domină carierele atâtora dintre artiştii ruşi care îi sunt contemporani. Acolo unde alţii aleg gesturile largi şi vocaţia de pedagog al umanităţii, Cehov se mărgineşte să rămână doar medic şi […]
Luciditatea lui Cehov se naşte în anii de ucenicie ai scriitorului: modestia începuturilor sale, de truditor în coloanele revistelor satirice ruse, explică tenacitatea cu care scriitorul a refuzat himerele utopice şi patetismul profetic. Departe de piscurile utopizante ale intelighenţiei, medicul care alege pseudonimul de Cehonte învaţă să-i privească pe oameni […]
Cehov este un om al celeilalte Rusii: neîncercat de elanuri mesianice, sceptic, ironic, melancolic, atent la destinele omeneşti, iar nu la mersul umanităţii, refuzând angajarea grandilocventă, dar solidar cu cei care suferă, Cehov a ales să fie medic şi scriitor, apărând, până la capătul vieţii sale,această independenţă a spiritului ce […]
Viaţa este, în paginile lui Cehov, asemeni mării ale cărei valuri îşi au propriul lor contur mişcător: destinul se înfăţişează refuzând ordinea locurilor comune, în vreme ce ambiguitatea tristeţii sau a fericirii alungă certitudinile, în favoarea polifoniei imposibil de redus la o singură voce dominantă. Niciodată în acord cu intelighenţia […]
Dragostea din prozele lui Cehov nu are nimic stihial,mesianic sau pedagogic. Ea se sustrage, prin ambigua ei energie, oricărei lecturi moralizatoare. Niciodată pe deplin împlinită, mereu în vecinătatea ratării, singurătăţii şi a morţii, dragostea îşi precizează conturul ei melancolic pe acest fundal ce cuprinde nuanţele infinitezimale ale mişcării sufleteşti. Selecţia […]
Revenirea la Cehov este asemeni revenirii la un timbru al nuanţelor şi la o claritate a privirii. Revenirea la Cehov este asemeni întoarcerii la o literatură care, departe de a exalta grandoarea mesanică, lucrează cu delicatul material al sufletului ce cunoaşte mişcările speranţei şi melancoliei. Revenirea la Cehov este asemeni […]
Şi poate că nimic nu ilustrează mai dramatic stilul destinului lui Cehov decât tragismul stoic al agoniei sale. În faţa morţii, fiinţa fragilă care mai rămăsese îşi păstra întreaga ei decenţă, întâmpinând sfârşitul cu o stranie împăcare. Modestia unei vieţi se închidea în aceste ultime clipe. Biografia publică şi intelectuală […]
Revelaţia teatrului lui Cehov este revelaţia cuvântului care se pierde în tăcere. Dincolo de replici, dincolo de personaje, dincolo de înşelătorul realism al pieselor sale se află acel nivel al indicibilului ce nu mai poate fi redus la logica dramaturgiei tradiţionale. Fără emfază, fără fervoare revoluţionară, fără exclamaţii profetice Cehov […]
