„De ce aleargă toţi douăzeci şi doi după o singură minge? Nu au destule mingi să le dea tuturor?” Replică reală a unei blonde care viziona un meci de fotbal sau doar anecdotă, nedumerirea exprimată mai sus poate părea uneori firească, chiar şi pentru cineva care merge destul de frecvent la stadion.
Şi totuşi… Este de ajuns să fi văzut meciul Suedia-Portugalia din barajul pentru calificarea la Cupa Mondială, desfăşurat aseară şi încheiat cu scorul de 2 la 3, pentru ca orice nedumerire în legătură cu acest sport să se risipească. Poate că cele două echipe nu au făcut un meci excelent, în schimb în avanposturile fiecărei reprezentative au strălucit cele două vedete, Cristiano Ronaldo şi Zlatan Ibrahimovic, de altfel marcatorii tuturor celor cinci goluri.
Dar nu în faptul că tabela de marcaj a consemnat numai două nume stă meritul celor doi jucători, ci în acela că orice atingere a balonului din partea lui CR7 şi a lui Zlatan a creat admiraţie şi bucurie în sufletul privitorului. Deşi coechipierii celor doi joacă foarte bine şi se dăruiesc în totalitate, Ronaldo şi Ibrahimovic se ridică deasupra tuturor ca nişte titani deasupra unor pigmei. Toate pasele îi caută pe ei, toate privirile şi speranţele din tribune şi din faţa micilor ecrane se îndreaptă tot către ei. Iar cei doi îşi fac treaba cu măiestrie, căutând neabătuţi victoria şi gloria pentru ei şi pentru echipele lor.
Aşa se face că viteza, forţa, tehnica, voinţa, stăpânirea de sine, toate se îmbină copleşitor de frumos acolo unde talentul se împleteşte cu munca şi stau mărturie pentru măreţia fiinţei umane. Cu nimic nu este mai prejos ceea ce fac aceşti formidabili jucători decât o metaforă surprinzătoare prin perspectiva despre lume pe care o exprimă, o statuie arcuită sub dalta unui meşter grec sau o idee subtilă ce luminează încă una dintre tainele universului. Nu trebuie să ne temem de o asemenea comparaţie, exprimată cu toată convingerea şi seriozitatea: dacă eşti capabil să le înţelegi, toate cele de mai sus te înalţă şi te fac să simţi până în străfundurile fiinţei tale acel fior fără de care viaţa unui om poate fi considerată stearpă.
Pentru mine nu este nicio îndoială că cei doi jucători sunt doi artişti. Şi chiar dacă li s-ar fi dat câte o minge tuturor celor douăzeci şi doi de fotbalişti prezenţi aseară pe stadionul din Stockholm, probabil douăzeci dintre ei s-ar fi oprit unul câte unul şi în cele din urmă toate privirile ar fi fost aţintite doar asupra lui Ronaldo şi Ibrahimovic. Şi aceasta pentru că arta, orice formă ar lua, nu poate să nu fascineze…