la începutul fiecărei vieţi îmi promit că de această dată te voi uita că îmi aleg şi-mi leg o viaţă întreagă pentru a nu te căuta, pentru a te ocoli de fiecare dată când, din întâmplare, vei fi prin preajmă scriind un volum absurd, într-un limbaj profund şi străin de […]
La capătul Pantelimonului, acolo unde se sfârșește Lumea, e un parc. Parcul Cosmos. “Cum fără bițiclu’? Fără bițiclu’ la offis? A mai văzut cineva așa ceva? Pe jos, ca puleții? Cu autobuzu’? Ce rușine! Ce rușine!”. Aveți dreptate, cum să lucrezi la offis, la Păcăneanu, în centru, la fotoșoape, la […]
Am încheiat acum câteva minute a doua şedinţă de coaching în săptămâna aceasta despre decizii legate de menirea în viaţă. În prima şedinţă clientul a ales ca obiectiv claritate în găsirea misiunii personale, în a doua obiectivul era “cum ştiu că am luat decizia bună în alegerea job-ului prezent astfel […]
Nu ştiu alţii cum sînt – şi ce se întîmplă cu ei cînd citesc -, dar la mine unele cărţi, multe cărţi de fapt, îmi provoacă bucurie. Unele dintre ele îmi aduc un fel de bucurie pe care aş putea, bunăoară, să o compar, dar fără să o epuizez, cu […]
De obicei avem nevoie să aducem lucrurile la zero pentru a putea merge mai departe. E o nevoie normală şi greu de depăşit. Vrei să ajungi la zero în conturile bancare, în relaţii, în hainele de spălat, în planurile de termen scurt saude viitor. Ai, încă, un fel de iluzie, […]
Se întâmplă să fii burlac o bună perioadă şi apoi brusc să apară două relaţii posibile, şi îţi vine să îti dai palme peste ceafă. De luni de zile sau de ani de zile te rugai cerului să găseşti şi tu pe cineva, şi ieşeai peste tot prin oraş sau […]
Observaţia e că azi nu mai aflăm pentru ce trăim, sau pentru ce muncim, nici după vârsta de 22 sau sau 28 de ani. Pe la 18 ani mai sperăm într-un răspuns. Apoi, luăm act de complexitatea situaţiei. După care ni se pierd urmele faţă de familie, şi totodată se […]
În principiu nu îmi place să spun “se putea mai rău”. Dar aşa este. Sunt etape ale vieţii, de exemplu când bunica pe care toţi o iubesc e bolnavă, iar toată familia se ocupă de ea. Iar apoi trece acel episod, din păcate bunica nu mai e, dar te bucuri […]
Am fost singur destul de mult timp. Cred că mai mult decât alţii. Printre altele am stat aproape cinci ani într-o mânăstire destul de strictă pentru că era un noviciat acolo şi se învăţa disciplina pentru restul vieţii. Şi ştiu foarte clar că nu există singurătate. Suntem în comuniune permanentă […]
Sau poate douăzeci. Sau cinci. Cum reuşeşti să întinereşti radical şi definitiv, mai ales dacă ani de zile ai fost indecis, nu ştiai exact ce vrei de fapt de la viaţă. Ei bine, asta se întâmplă atunci când înţelegi (complet) care a fost prima reacţie, primul impuls, prima alegere importantă […]
