Hic sunt dracones

La capătul Pantelimonului, acolo unde se sfârșește Lumea, e un parc. Parcul Cosmos.

“Cum fără bițiclu’? Fără bițiclu’ la offis? A mai văzut cineva așa ceva? Pe jos, ca puleții? Cu autobuzu’? Ce rușine! Ce rușine!”. Aveți dreptate, cum să lucrezi la offis, la Păcăneanu, în centru, la fotoșoape, la bibileli, fără să ai bițiclu’? E și muncă, dar e și imagine! “Uită-te la ei! Ăștia-s viitorul! Așa! Vreau să văd entuziasm, forță, tinerețe! Idei! Creație! Rime! Uite-i cum fotoșopează! Cum foto-retușează! Ca micii chinezi! Kraft! Minune! Splendid! Ce pungi or să iasă, ce brichete! Cu cauboy, cu Marlboro, o să-nnebunească pensionarii de Paște, la promoție!”. Șmecher Păcăneanu! Marketingu’ la degetu’ mic! Copyu’, creația – hau hau, pe pâine! Și nu doar asta! Ci și cultură! Ne explica mai demult cu Casa Royală, cu Hohendudăn, cu oamenii eleganți, în foaiere, la șampănii, la aplauze mărunțele, delicate, abeheheeea șoptite, nu ca la circ, la fomiști, la ghiolbani, la “laptele și cornu” unde dizinteria-i garantată! Nu! Familii respectabile, baluri, dantele, desuuri! Cum le știa Păcăneanu pe toate, de la Bismarck încoace, de la Ludovic, numai capete încoronate, blazoane, fanioane, mistreți la frigare, finessuri, anusuri, se și visa vreun duce, vreun baronet, se închinau ăia până-n Londonstan când auzeau!

Chiar așa! Cum fără bițiclu’? Dar când stai la Parcu’ Cosmos nu prea ai de ales. Zici mersi c-a mai răsărit soarele, c-ai mai găsit un covrig în frigider, bogdaproste! La Parcu’ Cosmos e capătu’. Începe deșertu’, spațiu’ infinit, găuri negre, universuri paralele, călătorind spre viitor cum ne spunea domnu’ Mironov! Pun pariu că domnu’ Mironov pe la Parcu’ Cosmos și-a făcut veacu’, galaxia pe viu, atomu’, particula lui Dumnezeu! Ce forfoteală! Mustind de pulsari, de quarci, de rromulani, de goldenshower, de Big Bang, de a patra dimensiune! Mare pișicher domnu’ Mironov! Le descria pe toate la revistă, parcă ar fi fost acolo, la Parcu’ Cosmos, la Facerea Lumii, la începuturi, în țărână, în lut! Poftiți pe potecuță, în stufăriș, la mermeleală! Nu recomand, însă dacă doriți să trăiți intens, să luați pulsu’, lö nivö de’zö dü Danüb! Clotilda, Niculeț, toți în pelerinaj, luând pulsu’, orașu’ viitorului, fără electro, fără gazo, fără hidro! Pur eco-friendly! Poate că ar trebui să încerce și Mama Felcer care, mă scuzați, dar între două margarine gâfâie la clubu’ de presă, excursii în Tailanda, numa’ Tailanda, piña colada, apoi rezolvarea problemelor omenirii: edukeișăn-realkultur-susteinăbility, muzlimi, Toleranța trinitro, drone, imperializmu’! Dar lasă, e bine și așa, doar n-o să mă apuc să hulesc, eu, cel mai scârnav dintre toți! Fomilă, Talpă-Ruptă, Coate-Goale! Râd și curcile! Auzi! Fără bițiclu’ la offis! Mi se tot spune: “Nu sunteți sustenabil! Habitatu’ urban, microclimatu’, amprenta de carbon, eficiența energetică, Delivery! La Parcu’ Cosmos trăiți cu cărbunu’, cu petrolu’, peizani, ronțăind crenvurștu’, învelit în plastic crenvurștu’, crenvurștu’ cu parizeru’, nu v-ar fi rușine! Sclavu’ lanțului de magazine, al imperializmului global!

Crenvurștu’ la solduri, semi-expirat! Nici nu știți ce e aia pomelo de la țară, regim alimentar știintific, înlocuitori organici, socialismo-rucola! Fără carne! Și neapărat popo! Kürkübé! Ca să nu mărim amprenta, carbonu’! Ar mai trebui să moară câteva miliarde! Urșii polari să poată zburda în voie!”. Carbonu’, obsesia domnișoarelor. Prăjiturelele pozate frumos, în direct digital, în direct din offis! Vreți ciocolată naturală, fără carbonu’? Mă duc în spate să v-aduc, am o găleată plină, s-a mai strâns ceva azi-noapte. “Să push forward! Să bring sense! Să environmental! Să a better place!”. Aud asta mereu. Mă doare fix undeva. Să revin, mă iau cu vorba, vă plictisesc.

De la o vreme se-ntâmplă, “lăsați-l acasă, ne-a înnebunit! monoman!”. Cum să concurezi cu Păcăneanu, care e în centru, la bulevard, ditamai sediu’, la limonadă, la decaff? Nici o șansă, gândac, zero! Eu, care am re-inventat designu’ minimal, limbaju’ vizual articulat-direct! “Cine?! Dumneavoastră?! Ei aș! Ați fost la Milano? Nu? Păi nu avem ce discuta, ne pare rău!”. Pininfarina ioc? I-ați adio, bâști, jet, ptiu! Stai să vezi când or să vină muzlimii, secolu’ 21 e secolu’- dinamită, Grenada Akhbar, iatagan la jugulară, femeile îmbracate în saci, mucles, doar ei cloncănind în limba lor ciudată: “bâhdâm-bâhdâm-buuuum! șâcâhdâm-baaang!”, poftim de mai înțelege ceva, vorbește cu un morman de tochitură, mai tresare câte-un oscior! Un bițiclu’ atunci, pfff, ar fi binevenit! În zilele alea metrou’ va fi poligon, numai cei viteji vor îndrăzni! În zilele Profetului Canibal! Kultur-Shock! Real-Politik! Counter-Strike! Ne explica domnu’ Paloch în cărticelele lui electronice: „Nici nu mai trebuie să înveți să scrii! Totul e pe suport magneto-electro!”. Așa începe: uitând scrisul de mână. Dar până una-alta mai e carne de tun, mai e! Ne spune domnu’ Paloch din spatele ochelarilor, a bărbiței rare, trei fire, hormones free, ce fufă, transgen! Ne spune că Iubirea, că Sindromu’, că nu vă Pasă egal, porcilor! Toleranțium! Șșșșt! Intelectualii știu, bițiclu’ îi conservă. La London, oh, în mansarde! La Brükzel, oh! Parizu’, Parizu’! Ca să nu mai zic de Kioln! Kiolnu’ e miezu’, de-acolo se dă startu’! Entuziasmu’ cibernetic, viitoru’ muzli-electro-radio-activ! Progresu’, Disco-Sharia! Cyber-Mecca, humus din belșug! Nomazii digitali, ce m-ar mai beșteli ei! Cum mi-ar face viața praf, napalmu’ sub pat dac-ar ști unde stau! Eu? Laș, anonim, din spatele tastaturii, prin proxy, invective, o canalie ca mine n-ați mai văzut! Sub pseudonim! S-o-ntrebați pe Matilda, fată serioasă Matilda, scrie despre fashion, sutiene, chiloți, izmene, cele mai mari bazaconii! „El?! Ăsta?! Scârb! Numai la pipăială, la pileală, la fumat! Spârc! Jos boșițele, jap cu iataganu’, ca la motani! Auuuu Hauuuu! Cotarlă pesimistă! Vreau să trăiesc, vreau să visez, vreau să simt Viața, să Iubesc!”.

Cu creativele întotdeauna am avut de furcă, voiau să-mi scoată ochii, să mă sodomizeze! Cu Piliuțe bunăoară, blabla, nu știa să lege două vorbe, fată de la țară! I-am zis, n-a putut duce, făcea spume, înnebunea, zvâcnea, se sufoca, Parkinson, o tăia diareea, dădea din buze ca un pește, ‘aaaap-‘aaaap! Păi ce, lumea se reduce la cărți de colorat, la cărți poștale, la amuzamente? Galere! La cartofi cu fasole, nu la scris ghicitori pe banii lu’ babacu’! Îi știu pe șmecherii ăștia, dar vă zic sigur că atunci când or să vină muzlimii, Parcu’ Cosmos va fi la mare preț! Ascunzătoare, nimeni n-o să aibă curaj să intre! Hic sunt dracones! Doar survol pe covorașe zburătoare, Aladini de la distanță! Poze aeriene, fotoșoape la Gazeta Halal, bună ziua, sunt Cristian al-Tontolan Popescu, în “prima linie”, la Mamașa, printre advărtaizuri la ghilotine. Să-i vezi ce-or să colaboreze! Ode, rime din Tailanda până-n Baikal! Auzi de departe “miauuuu-miauuuu”, chemarea muezinului! Dar la Parcu’ Cosmos o să ne doară-n fund, o să fie egal cu zero, canci, frecție! Ah, ce fericire! Ah, să tot trăiești!

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *