Film despre film şi anatomie îndrăgostită ,“ La nuit americaine” este omagiul pe care Truffaut îl aduce, la 1973, pasiunii care îl devoră şi care îi bântuie nopţile. Căci, pentru Truffaut, ca şi pentru personajul pe care îl interpretează aici, Ferrand, regizorul şi demiurgul acestei lumi, nimic nu poate exista […]
Iubirea este, la Truffaut, una dintre acele forţe ce schimbă destine şi împinge fiinţele spre abis. În femeia aparent inocentă, cu aer feciorelnic, însoţită de canarul în colivie ( una dintre acele imagini în care geniul ambiguu al lui Catherine Deneuve străluceşte, magnetic) se ascunde potenţialul infernal de perversitate şi […]
Adaptarea după Ray Bradbury a lui François Truffaut este unul dintre cele mai ambiţioase exemple ce ilustrează adaptabilitatea noului val francez şi a vocilor sale. Comparaţia cu suita de filme dedicate viitorului in epocă este relevantă- mai mult decât o variaţiune pe o temă de consum, “ Fahrenheit 451” se […]
Straniu, ezitant şi lunatec, cu aerul că trece prin viaţă cu eleganţa tremurată şi grăbită a unui dansator pe sârmă, Antoine Doinel este una dintre cele mai puternice şi durabile proiecţii ale ambiţiei “noului val” francez de a transforma cinematograful în instrument de cunoaştere şi de explorare al realităţii, egal […]
La treizeci de ani de la moarte, Truffaut rămâne imaginea însăşi a cinematografului în căutarea scriiturii care să îl exprime. O dată cu Truffaut, “ noul val “ redefineşte arta şi educă privirea. Posteritatea lui Truffaut are substanţa cadrului de film ( Ioan Stanomir)
Antoine Doinel- bizar, jucăuş,lunatec, histrionic şi tandru. Geniul lui Truffaut acordă cinematografului maturitatea sa vizionară.
Dragostea nu poate fi domesticită la Truffaut. Ea este, în “ Jules et Jim”,forţă care sfarămă destine şi aduce cu sine moartea. Arta lui Truffaut este, în această capodoperă, un balet tragic între graţia jocului şi atracţia abisului.
Personajele feminine ale lui Truffaut sunt alcătuite dintr-o substanţă unică. Teribile şi fragile, ele merg, până la căpăt, fără să ezite. Isabelle Adjani este una dintre acele tragediene care oferă cinematografului o efigie a iubirii şi obsesiei. Coborârea în nebunie este ultimul prag.
Omagiul adus fimului, “La nuit américaine” este fimul în care se închide făptura himerică a cinematografului. Regizorul este un Prospero ce alege să convoace umbrele de celuloid, sfidând viaţa cu materia ficţiunii.
