Aniversăm în aceste luni 80 de ani de la începutul Războiului Civil din Spania, considerat de mulți intelectuali de stânga, inclusiv de influentul istoric Eric Hobsbawm, drept un moment crucial în istoria politică și morală a secolului XX. Titlul acestui serial trimite deopotrivă la o carte despre istoria Spaniei contemporane, […]
Şi căutăm mai departe. La un moment dat, pe neaştep¬tate, ciulim urechile şi o zbughim. În clipa următoare ne oprim ca vrăjiţi: într o mică poiată se zbenguie doi pur¬celuşi. Ne frecăm la ochi şi ne uităm din nou, cu băgare de seamă: purceluşii sunt tot acolo. Îi atingem cu […]
Aş vrea ca decoraţiile care se dau după moarte să se dea înainte de naştere, aşchii strălucitoare să ne crească direct din oase ca nişte muşchi de pădure sau nişte licheni, prinşi de o bucată de mozaic roman reflectată în apă, iar lichidul amniotic să devină un ţinut submarin împodobit […]
În tot acest cosmos al celui de- al doilea război mondial, Ernie Pike, ( creaţie a argentinianului Hector Oesterheld şi a lui Hugo Pratt) deţine o poziţie privilegiată, de martor şi de duhovnic. Silueta lui ficţională este modelată după biografia celui care a fost Ernie Pyle .Din suita de texte […]
Partea a doua a jurnalului reginei Maria este cea mai încărcată cu desfăşurări dramatice. Situaţia e atât de nesigură şi de schimbătoare, încât momentele alternative de bucurie şi de disperare se ţin lanţ, punând nervii şi judecata tuturor la grea încercare. România se simte trădată: de ruşi, în primul rând, […]
Iaşi vineri, 23 februarie/8 martie 1918 Cum aş putea găsi cuvinte să descriu ceas cu ceas tragedia hidoasă pe care o trăim? Mi se pare că suntem ca un om a cărui haină s-a prins într-o maşină şi care e tras tot mai aproape de o moarte sigură. Am senzaţia […]
Era prezent şi Carol, şi împreună am încercat din răsputeri să-l convingem că încă se poate elibera de oroarea care se apropie clipă de clipă, numai să vrea, că armata e cu el, că cer zgomotos să le adreseze cuvântul, cuvântul eliberator! Una peste alta, de data aceasta mi-a primit […]
(…) Mai târziu a venit Barbu, l-am inspirat cu ultima mea speranţă pe cale să se stingă, iar el m-a privit pe jumătate cu milă, pe jumătate cu admiraţie pentru flacăra din mine, care nu moare niciodată şi care mă oţeleşte iar şi iar ca să ţin piept noilor încercări. […]
Am văzut consternarea înscrisă pe toate chipurile. L-am chemat pe Carol şi l-am întrebat ce măsuri se iau. Mi-a spus că Berthelot ceruse să fie primit de Nando şi că venise deja. Chiar atunci a apărut şi Barbu, palid şi îngrozit, şi am hotărât pe loc să trimitem după Prezan. […]
„Refuz să mă las înfrântă sau să mă simt înfrântă până nu mi s-a smuls şi ultima fărâmă de speranţă. Oamenii noştri politici încă nu sunt pregătiţi să se sacrifice pentru cauza comună. Sunt zile când mârşăvia omenească în general, şi a guvernelor şi administraţiilor în particular, mă izbeşte cu […]
