Erich Maria Remarque, „Pe frontul de vest nimic nou” (2)

Şi căutăm mai departe. La un moment dat, pe neaştep¬tate, ciulim urechile şi o zbughim. În clipa următoare ne oprim ca vrăjiţi: într o mică poiată se zbenguie doi pur¬celuşi. Ne frecăm la ochi şi ne uităm din nou, cu băgare de seamă: purceluşii sunt tot acolo. Îi atingem cu mâna – fără nici o îndoială, sunt purceluşi adevăraţi.

Ne am asigurat de un ospăţ de pomină. La vreo cinci¬zeci de paşi de adăpostul nostru se află o căsuţă care a servit drept locuinţă unor ofiţeri. În bucătărie este o uriaşă maşină de gătit cu două grătare, cu tigăi, oale şi căldări. Nimic nu lipseşte; până şi o stivă de lemne spintecate stă gata pregătită într un şopron – adevărată casă din basme.
Doi oameni sunt de azi dimineaţă pe câmp şi caută cartofi, morcovi şi mazăre verde. Căci am devenit mofturoşi şi dăm dracului conservele de la depozitul de alimente: vrem numai prospături. În cămară se şi află două conopide.

Colecţia Biblioteca Polirom
Seria Esenţial

Erich Maria Remarque
Pe frontul de vest nimic nou
Traducere din limba germană de Emanoil Cerbu

Purceii au fost tăiaţi. Kat s a ocupat de asta. La friptură vrem să dăm chifteluţe de cartofi. Dar nu avem răzătoare pentru cartofi. Găsim însă şi aici o soluţie. În capace de tablă înfigem cuie, facem astfel o mulţime de găurele şi gata răzătoarele. Trei oameni îşi pun mănuşi groase ca să nu şi radă degetele, alţi doi curăţă cartofii şi treaba merge ca pe roate.
Kat se ocupă de godaci, de morcovi, de mazăre şi de conopide. Pentru conopide prepară şi un sos alb. Eu pră¬jesc chifteluţele, câte patru odată. După zece minute am învăţat să salt tigaia în aşa fel ca dintr o singură mişcare chifteluţele care s au prăjit pe o parte să sară în sus, să se sucească în aer şi să cadă înapoi în tigaie. Purceii îi frigem întregi. Toţi băieţii stau în jurul lor ca în faţa unui altar.
pe frontul de vest
Între timp ne au sosit musafiri: doi telegrafişti pe care, generoşi, îi poftim la masă. Iau loc în salon unde se află un pian. Unul cântă din gură „Pe malul Weserului“, iar celălalt îl acompaniază la pian. Cântăreţul pune mult sen¬timent, însă accentul îi e pronunţat saxon; totuşi ne îndu¬ioşează pe când stăm în jurul maşinii de bucate şi supraveghem bunătăţile pe care le pregătim.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *